Țara lui Păcălici

–

Zilnic suntem asaltați de cifre, care mai de care mai impresionante. Unii le interpretează într-un fel, alții în altul. De parcă 1+1 nu fac 2, ci 3 sau, după unii, chiar 4. Nici măcar datele oficiale de la Statistică sau Eurostat nu mai sunt relevate corect. În ultimele zile, cifrele referitoare la „procesarea“ refugiaților, știu că sună ciudat acest cuvânt, dar așa este folosit la nivel european, parcă au sărit din tipare. Câți imigranți vor fi găzduiți de România? Nu se știe nici măcar acum. De la peste 4.000 de persoane s-a ridicat la circa 6.500, iar ultimele date conform presei internaționale s-ar duce chiar la 6.937 de refugiați. Planul întocmit de liderii europeni, în funcție de mai mulți factori: PIB, populație, șomaj etc, nu știu cât de relevant este pentru România, clar este că nu putem juca la același nivel ca alte țări europene. Suntem stat membru, ar trebui să participăm și noi la această criză, probabil cea mai mare, după cum spun unii analiști de la înființarea Uniunii Europene.Dar, haideți să nu ne păcălim. Câți refugiați putem „adăposti“? Din nou, autoritățile române au fost luate pe nepregătite. Premierul anunță o cifră, președintele alta, ceea ce arată faptul că nici acum România nu și-a învățat lecția. România ar fi trebuit să aibă o singură voce sigură și autoritară care să reprezinte interesele țării în această „negociere“. Când spun „lecție“, mă refer la toate negocierile purtate de Guvernul Năstase în anii 2003-2004 cu privire la aderare. Cu prea multă ușurință au fost, atunci, acceptate de negociatori toate regulile impuse de mai marii Europei. Cu toate acestea, guvernații de atunci se lăudau că au reușit într-un timp record să finalizeze negocierile.

Acum putem vedea cu ce preț. Ne-am păcălit și atunci, ne păcălim și acum. Sau poate asta e soarta României, să fie condusă sau mai bine zis reprezentată în cele mai dificile momente de farsori. La ora închiderii ediției nu era încă stabilită cifra care îi revine României, dar tind să cred că cea anunțată de președintele țării sau de delegatul țării, ministrul de interene, la Consiliul JAI nu va fi acceptată. Oricum opinia publică este acaparată mai degrabă de scandalurile dâmbovițene, decât de valul de imigranți. Iar pe partea de show-biz chiar am stat bine în ultima vreme. Arestarea primarului general al Capitalei, demisia şefului Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală, vicepreședinte al ANAF, pus sub control judiciar pentru trafic de influenţă. Și multe altele. Și aici, ca și în cazul refugiaților, parcă avem de-a face doar cu niște păcălici. Sorin Oprescu, prins în flagrant, așa cum vuia presa în dimineața de duminică 6 septembrie, care apoi s-a dovedit că nu e flagrant. Suma derizorie de 25.000 de euro, sau 5.000 de euro în cazul lui Romeo Florin Nicolae, mă lasă rece. Arestările din ultima perioada sunt prea firave, sper ca dosarele să fie mult mai bine realizate de procurori, întrucât cu răspândirea informațiilor stau nu prost, ci foarte prost. Până la curățarea completă a corupției mai e cale lungă.