Ce se întâmplă cu indemnizația de șomaj dacă pleci din țară. Regula pe care puțini o cunosc

În general, indemnizațiile de șomaj sunt acordate atât timp cât persoana care le primește rămâne în țara care asigură plata acestora. Există însă situații în care indemnizația poate fi transferată într-o altă țară din Uniunea Europeană, atunci când beneficiarul se deplasează acolo pentru a-și căuta un loc de muncă.

Indemnizația de șomaj poate fi plătită și după plecarea din țară. Detaliul care schimbă totul

O persoană poate continua să primească prestații de șomaj de la țara în care a lucrat ultima dată pentru o perioadă de cel puțin trei luni. În funcție de decizia instituției care efectuează plata, perioada poate fi extinsă până la maximum șase luni.

Această posibilitate este disponibilă dacă persoana se află în șomaj total, nu în șomaj parțial sau intermitent, și are dreptul la indemnizație de șomaj în țara în care a rămas fără loc de muncă.

Înainte de plecarea din țara respectivă, persoana trebuie să fi fost înregistrată la oficiul de ocupare a forței de muncă drept persoană aflată în căutarea unui loc de muncă pentru cel puțin patru săptămâni. În anumite situații pot exista excepții de la această perioadă.

Tot înainte de plecare este necesară obținerea formularului U2, fostul formular E303, de la oficiul național pentru ocuparea forței de muncă. Documentul permite transferul prestațiilor de șomaj în noua țară în care persoana își caută un loc de muncă.

Formularul U2 este necesar la schimbarea țării

Formularul U2 este emis pentru o singură țară. Prin urmare, dacă beneficiarul dorește să își transfere prestațiile de șomaj într-o altă țară, este necesar un nou formular pentru fiecare destinație.

Pentru a afla dacă noul document trebuie solicitat printr-o deplasare în țara de origine sau dacă procedura poate fi realizată de la distanță, persoana trebuie să contacteze cel mai apropiat centru de ocupare a forței de muncă.

După sosirea în noua țară, beneficiarul trebuie să se înscrie la oficiul național de ocupare a forței de muncă în termen de șapte zile de la data la care a devenit indisponibil pentru instituția din țara pe care a părăsit-o.

La momentul înscrierii trebuie prezentat și formularul U2, fostul formular E303. Persoana trebuie, de asemenea, să respecte controalele și procedurile aplicate solicitanților de prestații de șomaj din noua țară, ca și cum indemnizația ar fi plătită de aceasta. Suma primită înainte de plecare rămâne aceeași și este virată direct în contul bancar din țara în care persoana a rămas fără loc de muncă.

Prelungirea perioadei de ședere poate ajunge la șase luni

Persoanele care doresc să rămână în străinătate mai mult de trei luni pentru a-și căuta un loc de muncă pot solicita prelungirea perioadei de transfer al prestațiilor. Cererea trebuie adresată oficiului de ocupare a forței de muncă din țara în care persoana a rămas șomeră.

Instituția poate decide prelungirea perioadei inițiale de trei luni până la maximum șase luni. Prelungirea nu este însă disponibilă în toate țările, astfel că este necesară verificarea condițiilor aplicabile la oficiul de ocupare a forței de muncă din țara de origine.

În statele care permit extinderea perioadei, cererile pot fi analizate pe baza unor criterii stabilite de autorități. Printre acestea se poate afla dovada că persoana a depus eforturi pentru găsirea unui loc de muncă în primele trei luni.

Un alt criteriu poate fi existența unor șanse mai mari de angajare dacă perioada petrecută în străinătate este prelungită. Autoritățile pot solicita și informații referitoare la oportunitățile de angajare disponibile pe piața muncii din țara-gazdă.

Drepturi egale pentru persoanele care își caută un loc de muncă

Cererea de prelungire este recomandat să fie depusă cât mai devreme, înainte de expirarea perioadei inițiale de trei luni. Decizia privind acordarea prelungirii și condițiile aplicabile depind de instituția competentă din țara de origine.

O persoană care își caută un loc de muncă într-o altă țară din Uniunea Europeană beneficiază de același tratament ca cetățenii statului respectiv în ceea ce privește accesul la piața muncii.

Același principiu se aplică sprijinului oferit de oficiile de ocupare a forței de muncă și ajutoarelor financiare destinate găsirii unui loc de muncă. Astfel, persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă pot avea acces la formele de sprijin disponibile în țara respectivă, în condițiile stabilite de autoritățile locale.

Există însă situații în care anumite forme de sprijin financiar pot fi acordate numai după ce persoana a demonstrat că are o legătură reală cu piața națională a muncii. De exemplu, unele măsuri pot viza credite cu dobândă redusă destinate șomerilor care vor să înceapă o afacere.

Petrecerea unei perioade rezonabile în țara respectivă, în care persoana caută activ un loc de muncă, poate reprezenta un element care să demonstreze existența acestei legături cu piața națională a muncii, potrivit europa.eu