Ce se întâmplă dacă nu găsiți un loc de muncă în străinătate. Reguli pentru indemnizația de șomaj

Persoanele care pleacă în străinătate pentru a-și găsi un loc de muncă și nu reușesc să se angajeze au mai multe opțiuni. Acestea pot reveni în țara care le plătește indemnizația de șomaj înainte de expirarea perioadei stabilite sau pot continua căutarea unui loc de muncă într-o altă țară.

Ai plecat în străinătate pentru un loc de muncă, dar nu ai găsit. Ce drepturi ai

O altă variantă este rămânerea în străinătate și solicitarea indemnizației de șomaj, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de regulile aplicabile. Pentru fiecare situație există anumite proceduri și documente care trebuie respectate.

Un rol important îl are formularul U2, fostul formular E303, care permite exportul indemnizației de șomaj într-o altă țară. Persoanele care intenționează să își continue căutarea unui loc de muncă în străinătate trebuie să verifice din timp condițiile și perioada pentru care prestația poate fi menținută.

Dacă revenirea în țara care plătește indemnizația are loc înainte de expirarea perioadei înscrise pe formularul U2, dreptul la indemnizația de șomaj acordată inițial poate fi păstrat. Durata și cuantumul prestației rămân neschimbate.

Revenirea în țară și continuarea căutării unui loc de muncă

De exemplu, dacă legislația țării în care persoana a rămas fără loc de muncă îi acordă indemnizație pentru opt luni, iar aceasta a primit prestația timp de două luni în țara respectivă și alte două luni într-o altă țară, la revenirea acasă îi mai pot rămâne patru luni de indemnizație.

Persoanele care nu găsesc un loc de muncă în prima țară în care au mers pot încerca să se angajeze într-o altă țară, cu respectarea condițiilor privind plata indemnizației. Pentru a continua să primească prestația în străinătate, este necesară obținerea formularului U2 de la agenția de ocupare a forței de muncă din țara care plătește indemnizația.

Înainte de solicitare, trebuie verificat dacă persoana este obligată să se deplaseze în țara de origine pentru obținerea unei noi autorizații sau dacă documentul poate fi solicitat din străinătate. Informațiile pot fi obținute de la cel mai apropiat centru de ocupare a forței de muncă. În noua țară, beneficiarul indemnizației trebuie să respecte controalele și obligațiile aplicabile persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, ca și cum prestația ar fi plătită de autoritățile țării respective.

Durata totală a perioadei petrecute în străinătate, indiferent de numărul țărilor în care persoana își caută un loc de muncă, nu poate depăși trei luni. Perioada poate ajunge la șase luni numai dacă autoritatea care plătește indemnizația aprobă prelungirea.

Ce se întâmplă dacă este depășit termenul din formularul U2

Depășirea perioadei aprobate fără găsirea unui loc de muncă și fără obținerea unei prelungiri poate duce la pierderea dreptului la prestațiile de șomaj la finalul termenului înscris în formularul U2. Pentru redobândirea dreptului la șomaj poate fi necesară parcurgerea din nou a etapelor prevăzute de legislație, inclusiv, în anumite situații, efectuarea unei noi perioade de muncă.

Dacă există riscul ca persoana să nu poată reveni în țară în termenul de trei luni, aceasta trebuie să contacteze agenția de ocupare a forței de muncă din țara în care a devenit șomeră înainte de expirarea perioadei inițiale. Solicitarea prelungirii este recomandată cât mai devreme.

În situația în care cererea de prelungire este aprobată, agenția competentă poate permite plata indemnizației pentru încă trei luni, astfel încât persoana să poată continua să își caute un loc de muncă în străinătate. Dacă nu există un răspuns și nu este sigură obținerea prelungirii, persoana trebuie să ia în calcul revenirea înainte de expirarea primelor trei luni.

Dacă depășiți termenul, riscați să vă pierdeți dreptul la șomaj

Pentru a evita o astfel de situație, solicitați prelungirea înainte de încheierea perioadei inițiale de 3 luni. Agenția competentă ar putea accepta să vă plătească indemnizația încă 3 luni, timp în care vă puteți căuta în continuare un loc de muncă în străinătate. În cazul în care nu primiți niciun răspuns și nu sunteți sigur că veți obține prelungirea, vă recomandăm să vă întoarceți înainte de sfârșitul perioadei de 3 luni.

Chiar și în lipsa indemnizației de șomaj, persoana nu poate fi obligată să părăsească noua țară atât timp cât poate demonstra că își caută un loc de muncă și că există șanse reale de angajare. Pentru a susține această situație, este important să fie păstrate copii ale candidaturilor depuse, invitațiilor la interviuri și răspunsurilor primite de la potențialii angajatori.

Unde se solicită indemnizația după munca în străinătate

În general, indemnizația de șomaj se solicită în țara în care persoana a lucrat ultima dată. Există însă reguli diferite pentru lucrătorii transfrontalieri, adică persoanele care locuiesc într-o țară, muncesc în alta și se întorc în țara de reședință cel puțin o dată pe săptămână.

În cazul pierderii locului de muncă, un lucrător transfrontalier trebuie să depună cererea de indemnizație în țara în care locuiește, pe baza perioadelor de activitate desfășurate în străinătate. Pentru această procedură este necesar formularul U1, fostul formular E301, emis de autoritățile din țara în care persoana a lucrat ultima dată.

Dacă o persoană a lucrat într-o țară din Uniunea Europeană, dar a locuit într-o altă țară și s-a întors acolo mai rar de o dată pe săptămână, există posibilitatea de a solicita indemnizația fie în țara de domiciliu, fie în țara în care a lucrat. În cazul revenirii în țara de domiciliu, formularul U1 este emis de autoritățile din țara unde a fost desfășurată activitatea.

Autoritățile pot analiza cererea și fără formularul U1, prin comunicarea directă cu instituțiile omoloage din cealaltă țară. Obținerea documentului poate contribui însă la reducerea timpului necesar procesării cererii.

Formularele necesare pentru indemnizația de șomaj

Formularul U1, fostul E301, reprezintă documentul care atestă perioadele de muncă ce trebuie luate în calcul la stabilirea dreptului la indemnizația de șomaj. După obținerea lui de la agenția de ocupare a forței de muncă din ultima țară sau din ultimele țări în care persoana a lucrat, formularul trebuie prezentat autorității din țara în care este solicitată indemnizația.

Formularul U2, fostul E303, este documentul care autorizează exportul indemnizației de șomaj într-o altă țară. Acesta este solicitat de la agenția de ocupare a forței de muncă din țara în care persoana a devenit șomeră.

După emiterea formularului U2, documentul trebuie depus la agenția națională de ocupare a forței de muncă din țara în care persoana își caută un loc de muncă. Depunerea formularului este necesară pentru înregistrarea în sistemul autorităților din noua țară.

Respectarea termenelor înscrise în formularul U2 și solicitarea din timp a eventualei prelungiri sunt elemente importante pentru menținerea dreptului la indemnizația de șomaj pe perioada căutării unui loc de muncă în străinătate.