În data de 20 august Grecia va ieşi de sub efectul convenţiei de credit şi va ajunge din nou pe pieţele externe. Creditorii – numiţi şi troika – Banca Centrală Europeană (BCE), Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional (FMI) au livrat în total 274 de miliarde de euro pentru Grecia în cadrul a trei contracte de creditare. În acest mod Atena va putea să acceadă la pieţele financiare internaţionale, însă – cel puţin în acest moment – nu putem vorbi despre succesul programului de salvare a Greciei, decis în iunie 2011 de către şefii de stat şi de guverne ai Uniunii Europene. Drama greacă cea modernă şi nu cea antică, se va termina – dacă se respectă programul prevăzut – abia în anul 2060, atunci când Grecia va putea să-și achite toate datoriile.

Problema finanţatorilor internaţionali şi politicienilor eleni este că atunci când s-a stabilit nivelul ratelor şi al dobânzilor pe care statul grec trebuie să le plătească anual, au pornit de la datele demografice valabile la acea dată. Însă, în urma izbucnirii crizei, mai mult de jumătate de milion de oameni au părăsit ţara. În anul 2011 Grecia avea o populaţie de 11,1 milioane de locuitori, iar în prezent există mai puțin de 10,7 milioane de cetăţeni care mai trăiesc în patria lor. Desigur, exodul nu este specific doar Greciei, dar dinamica fenomenului de acolo este mai mare decât în celelalte ţări ale uniunii. După unele analize, în anul 2050 în Grecia vor mai trăi doar 8,5-10 milioane de oameni. În plus, 21% din populaţie este de peste 65 de ani, iar până în anul 2050 procentul vârstnicilor poate să ajungă la 30%. Consecinţa scăderii şi îmbătrânirii populaţiei este că nivelul datoriei Greciei, raportat pe cap de locuitori, creşte. Soluţia ar fi – ca de altfel şi în România – ca fenomenul exodului să fie oprit, eventual cei care au părăsit țara să se întoarcă. Guvernul grec însă deocamdată nu poate să le ofere tinerilor o perspectivă atractivă în ţara lor. La fel de îngrijorătoare este o altă dată statistică: numărul naşterilor vii raportat la o femeie este de 1,4 ceea ce este aproape cel mai scăzut nivel din Uniunea Europeană. Dacă aceste tendinţe nu se vor schimba și fără o dezvoltare economică puternică, nu se întrevăd şanse pentru creşterea nivelului de trai. Pentru ca ţara să poate să se redreseze, ar fi nevoie de o creşterea anuală a producţiei interne brute de 4-5 procente. În anul 2017 însă, economia greacă a crescut cu doar 1,4%, iar pentru anul în curs se estimează o creştere de 2%. Tendinţele arătate sunt periculoase pentru că – aşa cum a arătat publicaţia germană Der Spiegel – în perioada anilor 2008-2018 Grecia şi-a pierdut un sfert din produsul intern brut şi a trăit cea mai mare criză a ultimilor decenii. În timp ce celelalte ţări ajunse în criză în anul 2008, cum ar fi ţările baltice, Portugalia sau Islanda au reușit să depălească cele mai mari dificultăți, în Grecia încă nu se vede luminiţa de la capătul tunelului. 

 

Ţara a fost cotropită

Ca și o consecinţă a programului de creditare, a venit accelerarea procesului de privatizare. Acest proces a născut foartre multe controverse și sunt economişti greci, care consideră că oamenii de afaceri germani care vin în Grecia, nu sunt investitori, ci cotropitori. Operatorul aeroportului din Frankfurt a preluat patru aeroporturi greceşti. Reţeaua de căi ferate a fost cumpărată de o firmă italiană, care până anul viitor va construi o linie rapidă între Atena şi Thessaloniki. O mare parte a portului din Pireu este în proprietate chinezească şi a reuşit să se dezvolte. Turismul creşte ajungând însă în mare parte o afacere a firmelor occidentale. Cu toate acestea, privatizarea nu a adus rezultatul scontat. Ca urmare a acestui proces, se preconiza producerea unui venit de 50 miliarde de euro, însă doar 8 miliarde de euro au intrat in visteria statului.

SURSA: RADOR