În ultimii 1500 de ani, aurul a fost un factor important pentru tribul Ashanti. Oamenii care locuiesc aici au început să facă comerț cu aur încă din secolul 5, iar liderii de acolo sunt și acum acoperiți cu aur.

De menționat este faptul că, spre deosebire de alte țări, în tribul Ashanti, aurul face parte dintr-o perioadă nu foarte știută din istoria Africii, în care nu se vorbește nici despre sclavie, ci doar despre bogăția continentului.

În ceea ce privește conducerea țării, potrivit BBC, atunci când regele dă mâna cu cineva, apare o altă mână care îi sprijină brațul pentru că poartă atât de mult aur, încât are nevoie de ajutor.

Totodată, există și un job pentru această activitate de la curtea regelui Ashanti. Este o persoană care ocupă funcția de sprijinitor al brațului regal.

Regatul Ashanti face parte din Ghana modernă, dar regele tribului are în continuare o poziție influentă. Ca toți regii, Otumfo Osei Tutu II vorbește foarte rar cu presa. Astfel întreține mitul regal.

Istoria țării îngropate în aur

Într-un interviu acordat pentru BBC, adjunctul Ohenaba Oduesi Puku Ashanti a vorbit despre bogățiile aurului.

„Nu poți spune istoria acestui popor fără să vorbești despre aur. În parte, protejarea regatului a însemnat să ții dușmanii departe de minele de aur. Acesta a fost principalul motiv pntru care au făcut atât de multe campanii să păstreze minele de aur pentru Ashanti. Britanicii au fost cei care au decis să colonizeze Ashanti”, a spus acesta.

Totodată, el a vorbit și despre înfrângerea britanicilor, dar și despre decizia luată atunci de Ashanti.

„Au ajuns în 1890 aici, deci au fost 400 de ani de înfrângeri pentru ei. Ashanti erau hotărâți să le facă viața insuportabilă. Cei mai mulți dintre britanicii care au murit în afara țării lor au murit în Asanti, din cauza aurului pe care au vrut să-l ia. Ashanti au spus: nu”, a adăugat el.

Acesta a mai subinit faptul că vest africani au fost suficient de înțelepți ca să-și dea seama că venirea britanicilor era o oportunitate pentru ei, pentru că până atunci portughezii se folosiseră de monopolul lor pentru a menține scăzut prețul aurului. Când au apărut englezii și alți europeni, a apărut și concurența pe piață.

În acest context, africanii chiar le-au dat englezilor bunuri pe credit, pe care să le plătească la întoarcere. La acel moment se făcea astfel comerț internațional la distanță și pe termen lung între regii africani și englezi.