M-a pus dracul sa ma duc de curand in week-end sa-mi plimb cainele si copilul in Padurea Baneasa, crezand ca acolo imi pot feri odrasla si animalul de trafic si voi respira ceva aer curat. Dar de unde…Am ocolit zona Gradinii Zoologice, stiind ca de obicei acea parte a padurii este aglomerata. Am luat-o pe una din aleile asfaltate laturalnice. Nici bine nu am patruns ca m-a si izbit un miros inabusitor de mici. Nici cainele in lesa nu mi-l mai puteam tine, el tragand in toate partile, dupa cum venea mirosul. si venea din toate partile. Muzica ca la balamuc. Ba manele, ba lautareasca, ba populara, ba dance… Fiecare masina parcata cu muzica ei. Copilul incepuse sa dantuie, el stia ce, ca nu prea se intelegea nimic. M-am gandit sa intru mai in mijlocul padurii poate scap de haosul ce ma inconjura. Pe naiba. Cum or fi intrat cu masinile pana acolo, nu stiu. Intr-o vreme existau niste bariere la capatul aleilor, sa nu circule masinile in padure, dar dupa cum observam, degeaba. In sfarsit, am ajuns intr-o zona nepoluata fonic, dar, dupa cum mi-au vazut ochii, poluata cu materiale de constructii desertate in mijlocul padurii. Mormane de ciment, resturi de gresie, faianta zaceau printre copaci. Mai merg ce merg si dau de un gard. Dincolo o vila. Ma intreb cum si-or fi construit astia casa tocmai in padure. Ajung acasa nervoasa de ideea pe care am avut-o, dau drumul la televizor si dau cu ochii de Gabriel Oprea, care, in stilul lui pompieristic, declara ca impreuna cu primarii de sector au facut un control in importante zone ale Capitalei. Era mentionata si Padurea Baneasa. Ma simteam ca intr-o secventa dintr-un film de comedie. A dracului coincidenta. Unul dintre primari arata in reportajul mentionat ca a mobilizat efective de jandarmi, muncitori si utilaje care sa intretina paza, curatenia si degajarea gunoaielor din zona. Pe dracu, doar ma intorsesem cu putin timp de acolo si nu vazuzem picior de jandarm, muncitor sau roata de utilaj. Padurea era infecta, iar paza deloc. La cateva zile diferenta un anunt imobiliar imi sare in ochi. „Vand teren forestier cu destinatie locuinte, 50.000 mp.” Asta inseamna zece hectare. si alte anunturi plasate in zona enuntau vanzari de teren impadurit, dar in proportii mai mici. Pai in ritmul asta va disparea, in cativa ani, toata padurea.

Daca nu moare de poluare, va muri sigur de mana omului

Apelez la legislatie sa vad in ce conditii se poate defrisa. In scurt timp, mi-am cam prins urechile. De atatea schimbari si modificari in legislatie nu ma lovisem de mult. Urmarind firul demersurilor din 1990 si pana in prezent mi-am dat seama ca toti cei care s-au perindat la guvernare si in parlament au modificat legea in acest domeniu dupa cum le-a fost interesul. Probabil, o data ce activitatea de constructii a luat amploare, ridicandu-se nenumarate vile si depozite in special la periferia oraselor si in imediata apropiere a padurilor, si legislatia trebuia sa devina din ce in ce mai permisibila defrisatului.Nu este deloc necunoscut faptul ca in jurul Bucurestiului, si in special in nord, in zona padurii Baneasa, au aparut nenumarate cartiere de vile. Daca terenurile ce nu apartin padurilor au fost de mult ocupate, presiunea persista de ceva vreme asupra terenurilor impadurite. Un metru patrat de padure costa de zece ori mai putin decat un metru patrat de teren viran. O afacere cat se poate de rentabila. Cumparati padure, o defrisati si o vindeti ca teren construibil. La un hectar poate sa iasa un profit de circa un milion de euro, daca luam in calcul pretul actual de cumparare de 15 euro/mp de padure si de 100 euro/mp ca teren defrisat, scazand toate costurile defrisarii si obtinerii autorizatiilor. Primul imbold a fost dat o data cu aparitia Ordonantei de Urgenta nr. 96/1998 (devenita Legea nr. 141/1999), care aducea ceva modificari la Codul silvic. La capitolul exceptii de la interzicerea reducerii suprafetei padurilor din fondul forestier national s-au introdus, pe langa executarea de lucrari, instalatii si constructii necesare pentru gospodarirea fondului forestier, si cuvintele „sau in interes propriu”, la cererea proprietarilor si cu aprobarea autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura. Poate ca pe undeva era fireasca aceasta modificare, atata timp cat proprietarii de drept incepusera sa-si primeasca padurile inapoi, si dupa interesul fiecaruia sa faca ce doreste pe proprietatea lui. Insa in toata lumea fondul forestier are un statut aparte. Nu se permite defrisarea decat in anumite conditii stricte. Desi OUG nr. 96/1998 prevedea ca taierile de paduri in interes propriu sa se faca numai cu compensarea unei suprafete de teren limitrofe padurii si cu plata unei taxe ce tinea cont atat de masa lemnoasa taiata, cat si de costurile de impadurire, ea nu limita, insa, in nici un fel marimea suprafetelor ce urmau sa fie defrisate. O data cu schimbarea Puterii in 2000, jocurile de culise au reinceput sa apara in acest domeniu. Brusc, un grup de initiatori apartinand PSD, printre care si Viorel Hrebenciuc, inainteaza spre dezbatere in Camera Deputatilor un proiect de lege de modificare a OUG nr. 96/1998. Dupa un an de dezbateri in Parlament apare Legea nr. 75/2002, prin care se scotea obligatia proprietarului care vrea sa defriseze de a pune la dispozitie teren in compensare pentru reimpadurire, ramanand valabila doar plata unor taxe. Legea a aparut in ianuarie 2002, iar ordinul ministrului agriculturii nr. 303 prin care s-a introdus, in final, o limita a marimii suprafetei de padure ce poate fi defrisata (5% din suprafata de padure detinuta sau nu mai mult de 200 mp) a aparut de abia in august.Opt luni in care cine a avut bani sa cumpere paduri, om s-a facut. In general, nu adevaratii proprietari de paduri au speculat posibilitatea de a obtine direct autorizatii si de a trece la taierea copacilor, pentru a vinde mai departe terenul tocmai bun pentru constructii. Taxele de defrisare fiind cam mari, ajungand chiar si la 600 de milioane de lei/ha, au preferat sa cedeze in fata samsarilor. Mai departe autorizatiile au fost simplu de obtinut, atata vreme cat legea nu restrictiona in nici un fel scoaterea din fondul forestier a terenurilor impadurite si nici nu limita suprafata de defrisare. Daca cei de la directiile silvice pot fi oarecum absolviti de vina ca au autorizat in aceasta perioada taieri de padure pe suprafete si de peste 2.000 mp, cei care raspund de protectia mediului mai putin. Desi legislatia mediului prevede eliberarea unui studiu de impact in astfel de cazuri, constructiile pe terenurile defrisate au fost executate doar cu aviz de mediu, care se emite doar daca vrei sa tai un pom din curte, nu o intreaga padure. O statistica privind cat s-a retrocedat, cat s-a defrisat legal si ilegal si cat mai apartine statului pe fiecare padure in parte, din tara sau din jurul Bucurestiului, ar fi fost interesanta si ne-ar fi indicat concret unde interesul ar fi mai mare. Am incercat sa obtinem aceste date de la directiile teritoriale de regim silvic si de vanatoare, dar am fost indrumati catre Ministerul Agriculturii. si aici am fost mai departe pasati la Regia Nationala a Padurilor, de unde ne-au trimis inapoi la minister. Toti, la unison, incercau sa ne convinga ca „nici usturoi nu au mancat, nici gura nu le miroase”. Intr-un final, am gasit ceva date la Garda de Mediu. Aceste statistici indica, pentru padurile din jurul Bucurestiului si din judetul Ilfov, un nivel al defrisarilor ilegale de 763 de hectare, fata de 1.360 de hectare cat este totalul suprafetelor de padure aflate in proprietate privata. Mai mult de jumatate. Ultimele statistici arata ca, pe toata tara, fata de 1989 fondul forestier national s-a redus cu peste 350.000 de hectare, in prezent. si ne mai miram cum de dispar padurile, de ce mor anual, numai in Bucuresti, circa 10.000 de oameni din cauza poluarii si de ce avem inundatii peste inundatii, dar si seceta in toata tara.

Padurile neretrocedate sunt greu de obtinut de catre mostenitorirn

rnIn schimb, samsarii gasesc solutii sa le acaparezern

rnCa padurile prezinta un mare interes pentru cumparare o dovedeste si urmatorul fapt. Sunt cautate chiar si padurile care inca nu au fost retrocedate. Sistemul este unul simplu. Unii oameni, care asteapta de ani de zile ca primariile sa le elibereze titlul de proprietate, sunt de ceva timp bombardati de multe apeluri telefonice primite de la diversi indivizi care se recomanda avocati si care vorbesc in numele unor oameni de afaceri. Propunerea lor fiind una si buna: „vindeti-ne noua padurea”. Intrebarea fireasca pe care si-o pun multi este: „cum sa facem acest lucru daca inca nu suntem titulari pe acel teren?”. Raspunsul vine de indata: „cel care va va da banii il va obtine mai usor”. rnEste si cazul surorilor Aurora Leonte si Georgeta Galani, care de cativa ani buni se lupta sa-si recupereze mostenirea de la parinti: zece hectare in padurea stefanesti. Desi legislatia prevede urgentarea retrocedarilor, ele nu au primit decat un hectar, dar nu pe vechiul amplasament, ci in padurea Tunari. Pentru restul de noua hectare asteapta inca un raspuns oficial de la primaria stefanesti. rn”Sora mea primeste de vreo jumatate de an telefoane de la diversi indivizi care ne ofera un miliard de lei pe cele noua hectare care le avem de primit in padurea stefanesti. Probabil ca vor sa ne intimideze si sa ne faca sa renuntam si sa cedam padurea”, ne spune intrigata Aurora Leonte. rnPadurea stefanesti este un caz aparte. Ea se afla pe teritoriul administrativ al primariei stefanesti, dar conform legii apartine de Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice (ICAS). Ordinul nr. 555/2003 al ministrului agriculturii privind identificarea suprafetelor din fondul forestier national exceptate de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente face ca padurea stefanesti sa nu poata fi data inapoi proprietarilor de drept. Astfel, circa 30 de revendicatori, cu dosare complete si aprobate de comisiile locale, nu stiu inca pe ce drum sa o apuce pentru obtinerea dreptului lor. rn”Nici un hectar de padure nu poate fi dat in padurea stefanesti. Eu respect legea. Apartine ICAS, dar acest institut este un bluf ordinar. Nu cerceteaza nimic aici in padure, dar cei de la Romsilva tin cu dintii de ea”, ne-a declarat Aurel Rababoc, primarul comunei stefanestii de Jos. Nici restituirea pe alt amplasament nu pare viabila. Padurile apropiate, Andronache si Tunari, au foat aproape in totalitate retrocedate. „Nu stiu unde sa le dam padurea. Se vorbeste ca putem da doar 20 de hectare in Andronache, dar cu restul ce facem”, ne mai spune primarul. Singurul sfat pe care il da primarul celor care isi vor padurea inapoi este sa dea autoritatile in judecata. rnAurel Rababoc, asupra caruia au fost aduse acuzatii ca l-a ajutat pe miliardarul Gigi Becali sa obtina sute de hectare de teren in zona Baneasa – Voluntari, nu pare strain de felul cum anumite persoane incearca sa intimideze proprietarii de drept sa-si vanda padurile. „Mafia este in floare. Am auzit si eu ca multi oameni si-au vandut proprietatile, fie padure, fie teren agricol, pe bani putini si chiar inainte sa-si obtina titlurile de proprietate. Notarii astia gasesc solutii juridice la orice. Eu, insa, nu ma bag in de-astea”, sustine Aurel Rababoc. rnDaca intrebi localnicii din satele si comunele din jurul Bucurestiului despre mafia terenurilor, unii se feresc sa vorbeasca sau sa pronunte nume, altii, mai cu jumatate de gura, incearca sa spuna ceva, iar altii, fara nici o vorba, arata cu degetul spre mutrele zambitoare ale unora de pe afisele electorale.