Pentru cei care vor să studieze într-o universitate de renume, luna mai vine cu ultimul tren. Dacă în SUA este aproape imposibil să mai prinzi o asemenea oportunitate, universităţile de pe bătrânul continent sunt mai generoase ca oricând.
Maria Mateescu a absolvit în 2004 Universitatea Politehnica din Bucureşti, iar de aproape trei ani îşi urmează doctoratul la École Polytechnique Fédérale de Lausanne (EPFL). Traseul său educaţional seamănă cu al celor mai mulţi dintre bursierii români de la marile universităţi de pe mapamond. Potrivit instituţiilor contactate de Capital, cei mai mulţi conaţionali nu pleacă să studieze afară imediat după terminarea liceului, preferând să meargă la facultate în ţară şi abia apoi să ia calea străinătăţii. Astfel încât, anul acesta, peste 70% din românii înscrişi la primele 30 de universităţi din lume (aşa cum au fost ele ierarhizate de clasamentul realizat anual de Times Higher Education în colaborare cu compania de cercetare QS) urmează programe de masterat sau doctorat. Motivul este accesul mai uşor la programele postuniversitare decât la cele de licenţă, crede Mircea Iliescu, preşedintele Societăţii Române de la Cambridge. Mircea a ajuns la cea mai bună universitate din Europa după ce, la sfârşitul anului II, a primit o bursă de la Darwin Trust (fundaţie care sprijină cercetarea în genetica moleculară) în Edinburgh. „După absolvire, tot ei mi-au dat şi bursa de doctorat. Aşa am ajuns la Cambridge, în urmă cu doi ani şi jumătate“. Şi el a remarcat că numărul românilor de acolo a crescut odată cu intrarea în UE.
La London King’s College, de exemplu, anul trecut studiau 25 de români. Anul acesta, numărul lor a crescut la 39, iar opţiunile lor sunt clare: „11 din cei 16 absolvenţi români cu care am ţinut legătura au terminat Dreptul, deci avem de-a face cu un trend evident“, comentează responsabilul de relaţii publice al London King’s College, Melanie Haberstroh.
Alte specializări spre care se îndreaptă, în general, românii sunt tehnologia informaţiei şi ştiinţele, iar ţările preferate sunt, evident, din Europa şi SUA. Aceasta, şi pentru că accesul în universităţile asiatice este extrem de prohibitiv. Şansa românilor care ţin să ajungă în state precum Japonia, China sau Singapore este contractarea unei burse private, întrucât universităţile locale sunt cât se poate de zgârcite. Majoritatea nu oferă mai mult de 500 de euro lunar, în condiţiile în care numai costul vieţii într-un stat ca Japonia este de circa 1.100 de euro lunar, după cum arată un studiu realizat de Universitatea din Tokyo în rândul absolvenţilor.
Universităţile americane combat criza cu burse
„Princeton a devenit, în 2001, prima universitate care a introdus un program de burse sociale care exclude creditarea. Cu alte cuvinte, fie că este vorba de americani, fie de străini, toţi studenţii care au nevoie de sprijin pentru a-şi continua studiile îl vor primi fără a fi nevoiţi după absolvirea facultăţii să returneze suma respectivă“, spune purtătoarea de cuvânt a universităţii, Emily Aronson. Mai mult, adaugă ea, sărăcirea populaţiei s-a făcut imediat simţită prin creşterea puternică a cererilor de finanţare, motiv pentru care instituţia a bugetat 92 de milioane de dolari numai în acest scop, cu cinci milioane mai mult faţă de anul trecut. Nu toate universităţile sunt la fel de generoase ca Princeton, însă este o regulă că toate, fie că este vorba de Yale, Stanford sau Harvard, se laudă cu lipsa totală a discriminărilor între studenţii locali şi cei străini atunci când vine vorba de admiterea la cursuri sau de accesul la burse. Există însă şi o excepţie: oficialităţile de la Carnegie Mellon afirmă răspicat că nu oferă niciun fel de sprijin financiar studenţilor internaţionali, chiar dacă sunt şefi de promoţie.
«Numărul studenţilor români de aici a fost dintotdeauna mare, dar în ultimii ani chiar a crescut puternic, iar acum sunt în jur de 90.»
Maria Mateescu, doctorand, EPFL
TOP / Harvard, campion absolut
Singura universitate care a părăsit topul primelor zece universităţi din clasamentul QS este Princeton. Cea mai bună evoluţie a avut-o University College London (UCL), instituţia britanică ocupând a 25-a poziţie în urmă cu două ediţii. Există o constantă: universităţile sud-est-europene nu sunt competitive la nivel mondial. Doar Polonia şi Republica Cehă au apărut în ediţia din 2007 cu câte o instituţie, iar România nu a reuşit niciodată această performanţă.
Unde mai poţi prinde o bursă
În cazul celor mai multe universităţi americane, termenul pentru depunerea dosarelor de admitere şi de obţinere a unei burse, fie ea socială, fie de merit, este 1 ianuarie. În Europa, majoritatea instituţiilor au încă porţile deschise:
University College London acceptă până la 30 iunie aplicaţii pentru studii universitare, oferind burse anuale cuprinse între 2.000 şi 5.000 de lire sterline. Din cele nouă tipuri de burse disponibile pentru masteranzi şi doctoranzi, două, ambele private, oferă candidaţilor de excepţie 12.000, respectiv 15.000 de lire.
Universitatea din Manchester acceptă aplicaţii până la finalul lunii iunie (mai puţin pentru specializările medicale, care încheie înscrierile cu un an înainte de începerea anului universitar). În funcţie de rezultatele din ultimul an de liceu şi de activităţile extracuriculare, candidaţii admişi deja au la dispoziţie peste 50 de burse cu o valoare medie de 2.000 de lire sterline.
Toate programele postuniversitare ale London King‘s College au termenul de aplicare extins până în lunile iulie-august. Majoritatea departamentelor care oferă sprijin financiar sunt cele cu profil medical.
Institutul Tehnologic din Zürich (ETH) primeşte aplicaţii până la 30 iunie, însă bursele oferite, chiar dacă numeroase, nu acoperă decât un sfert din costul studiilor.
