Insa treaba mi se pare cruciala pentru societatea romaneasca, atat de divizata azi, iar cu formatarea unei solutii posibile si utila cetatenilor Romaniei, imi bat capul de cateva luni bune, discutand cu multi profesionisti ce au intelegerea profunda a malaxorului justitiei romane. Voi puncta aici o schita de abordare, cu posibilitatea celor implicati in negocierile politice de saptamana viitoare referitor referendum, s-o aprofundeze sau doar s-o foloseasca.

1. Situatia de fapt

Conform unor dezvaluiri de presa necontestate, coroborate cu informatii certe, circa 30% din dosarele de coruptie s-au instrumentat cu incalcarea legii, a procedurilor , a drepturilor omului sau a garantiilor procesuale si procedurale. In acelasi timp, restul de 70% din dosare au fost corecte, constatand devalizarile de bugete, mita, trafic de influenta, etc. Una peste alta, se discuta despre o cifra de circa 5-7 miliarde de euro, ce-ar putea fi recuperate de la cei vinovati (si asta fara a fi cercetate marile dosare de privatizare frauduloasa in dauna statului roman, unde-am putea gasi alte cateva zeci de miliarde de euro!), adica o suma deja mult mai mare decat valoarea aurului Romaniei de la Londra, pe care vor sa-l repatrieze pesedistii spre a gira imprumuturi disperate.

Complicitatea transpartinica a celor corupti, legaturile subterane cu cei din Statul paralel (care nu doar ca au coordonat sau supervizat actele de coruptie, dar prin santaj la procurori sau judecatori comanda inca si azi arestarile, condamnarile sau achitarile!) , frustrarea unor „vinovati de serviciu” in viziunea lor (gen Elena Udrea sau Laura C. Kovesi) versus frica de devoalare a sefilor adevarati (gen Traian Basescu sau Florian Coldea), si multe altele, au indus un blocaj statal in abordarea corecta a problematicii. Daca mai adaugam si timorarea lui Klaus Iohannis legata de subiect, din pricina propriilor probleme cu casele, meditatiile si altele, dublata de interesele ambasadelor straine de a nu fi cercetate companiile straine ce au fraudat prin Romania, avem un tablou destul de clar din care lipseste un singur element: interesul cetateanului roman!

2. Ce vor cetatenii romani?

(Subliniez „cetatenii” tocmai pentru ca sunt categoria care conteaza, care-si achita obligatiile, isi cunosc drepturile, isi doresc un viitor in Romania, pe scurt, sunt cei pe care ne putem baza.)

Primul lucru pe care-l vor cetatenii, vizat inclusiv de protestele din strada, este cel legat de recuperarea sumelor prejudiciate din bugetele de stat si locale, si intoarcerea lor in sistemul investitiilor publice pentru dezvoltare sau asistenta medicala si sociala, respectiv pedepsirea vinovatilor. Al doilea lucru este asanarea sistemului politic si administrativ prin interdictia impusa celor dovediti corupti, de a mai administra deciziile financiare sau bugetele statului.

Cam asta ar fi sinteza clara si simpla a aspiratiilor legate de subiect, iar categoriile de persoane vizate de masuri ar fi in numar de trei, oamenii de afaceri, politicienii, respectiv functionarii publici. Acestia, la randul lor sunt, fie persoane condamnate deja, cu pedeapsa executata sau in curs de executare, fie condamnate in prima instanta, fie achitate, fie necercetate inca, dar care isi cunosc vinovatia si participa la jocuri subterane sau publice de tergiversare a actiunii juridice sau de intimidare a sistemului judiciar.
De toate aceste elemente trebuie sa tina cont atat Klaus Iohannis, cat si partenerii politici de discutie, intr-o idee in care doresc sa rezolve problema si nu sa joace strict electoral sau santajati de „bagheta magica” a vreunui general din Statul paralel, care poate fi chiar mai vinovat decat cele trei categorii expuse mai sus! Iar pentru ca referendumul pe justitie sa nu fie un gest inutil, al carui rezultat sa fie apoi ignorat de majoritatea parlamentara, oricare ar fi ea, politicienii cu Iohannis in frunte trebuie sa stie si sa prezinte clar optiunile ce-ar da satisfactie cetatenilor, dar in acelasi timp ar fi posibil implementabile in sistemul actual de decizie politica.

Si aici, in urma analizelor pe care le-am facut, prezint impactul si fezabilitatea atat de discutatelor „amnistie si gratiere”. Dar inainte, enumar cateva avertismente obligatorii:

– Nu trebuie ca sub pretextul repararii abuzurilor din sistem sa-i facem scapati pe cei care au incalcat legea si-au produs prejudicii statului roman;
– Sa evitam ca munca magistratilor si procurorilor din ultimii zece ani sa fie aruncata la gunoi prin masuri de clementa radicale;
– Sa nu permitem crearea impresiei ca se reglementeaza in favoarea unei elite, sau ca in Romania se poate fura linistit pentru ca la un moment dat „statul te iarta”;
– Sa indeplinim dorinta cetatenilor romani, ca in urma luptei anticoruptie clasa politica se curata si cetatenii isi pot recastiga increderea in institutiile reprezentative de putere;
– Sa recuperam prejudiciile constatate in mod corect si de o entitate independenta.

3. De ce nu-i buna amnistia?

In primul rand, solutia amnistiei nu e buna pentru ca inlatura raspunderea penala a persoanei, adica legiuitorul ar considera ca fapta nu exista. Mai grav inca, amnistia se intinde si asupra prejudiciului sau a confiscarii bunurilor produse din infractiune si drept urmare, posibilitatea de recuperare a prejudiciului nu mai exista din punct de vedere legal. Si atentie aici,amnistia ar actiona si asupra celor 70% care sunt real vinovati si nu pot invoca vreu abuz legal! Pe langa toate acestea, amnistia opereaza si sub forma stergerii complete a cazierului unei persoane, deci societatea nu mai poate trata diferentiat si legitim intre cetatenii corecti si ceilalti. Asadar, scopurile cetatenesti pe care le-am evocat mai sus, n-ar fi indeplinite.

4. Gratierea conditionata poate fi solutia utila social

In speranta ca am fost destul de clar pana in acest moment, abordez gratierea conditionata ca solutie dezirabila pentru perioada de blocaj actual, cu foloasele pe care le-ar putea obtine pentru societate. Astfel, ma refer mai ales la gratierea acelor pedepse unde se constata existenta abuzurilor in ancheta penala, sau a incalcarii drepturilor individuale si a garantiilor procesuale, tot sub pretextul abuzurilor.
Asadar, gratierea nu s-ar referi la raspunderea penala si nici la fapta, tocmai pentru ca nu stabileste daca un condamnat sau inculpat este nevinovat, ci se refera strict si exclusiv la executarea pedepsei. Cum ar arata simplificat asta: instanta judeca procesul pana la capat si stabileste vinovatia persoanei, inclusiv pedeapsa penala si prejudiciul, dar constatand ca fapta a fost gratiata, va stabili ca persoana nu va merge efectiv la inchisoare, urmand ca toate celelalte masuri stabilite, adica plata prejudiciului si interdictiile sa ramana in vigoare! Aceasta gratiere trebuie sa fie data de legiuitor insa in mod conditionat, in felul urmator: daca persoana vizata declara la ultimul cuvant ca, in ipoteza in care va fi condamnata si obligata la plata prejudiciului este de acord sa il achite, atunci i se aplica gratierea, iar daca persoana nu accepta plata prejudiciului, atunci gratierea nu se va aplica in ipoteza in care persoana va fi condamnata.

La categoriile politicieni si functionari publici, legiuitorul ar trebui sa prevada in actul de gratiere perioade clare de interdictie de a candida, de a fi ales sau numit pe o perioada incluzand alegerile din 2020 si 2024, deci pentru opt ani, reusind astfel sa asanam cumva mediul politic reprezentativ romanesc (ar fi strict treaba partidelor politice daca decid sa-i pastreze pe respectivii in structura interna).
Concluzionand, gratierea conditionata ar asigura plata prejudiciului sau confiscarea bunurilor obtinute prin infractiune, ar bloca accesul in functii politice si administrative a celor vizati, eliminand detentia in acele cazuri care se circumscriu prevederilor legii. Pe langa avantajele sugerate mai sus, putem cuantifica aici atat calmarea dezbaterii publice si minimizarea jocurilor subterane actuale, cat si recuperarea pentru activitatea sociala productiva a vinovatilor actuali. Si-n plus, cu conditia ca aceasta gratiere conditionata sa fie aplicabila o singura data!

Am incercat aceasta schita constient ca nu voi acoperi toate detaliile semnificative, de la interactiunea defectuoasa a instantelor cu CCR incepand cu anul 2005 (operatiunea Base-Macovei), pana la felul in care inclusiv sistemul justitiei trebuie calmat, atat in urmaagresiunilor statului paralel, cat si a recentelor demersuri ale Sectiei Speciale de Investigare a Infractiunilor in Justitie, plus multe altele, pe care profesionistii sistemului judiciar le stiu mai bine.

Asadar, domnilor Klaus Iohannis, Liviu Dragnea, Calin Tariceanu si altii, scopul acestei analize a fost sa va demonstreze ca e obligatoriu si util societatii(!) sa renuntati la jocul politicianist si egoist actual prin care ati rezolvat NIMIC, inclusiv problemele personale de justitie sau reprezentare publica, ramanand in coada de peste…

Cozmin Gusa

Te-ar putea interesa și: