Moștenitorii pot renunța la succesiune
Decizia de a ceda dreptul la moștenire unei alte persoane este un act strict voluntar și ireversibil. Aceasta nu poate fi impusă și implică asumarea completă a efectelor juridice care decurg din renunțare. În practică, astfel de situații apar în contexte bine determinate, iar alegerea de a renunța la succesiune trebuie analizată cu atenție.
Moștenirea reprezintă transmiterea legală a bunurilor, drepturilor și obligațiilor unei persoane decedate către cei care îi succed dreptul – moștenitorii. Legislația care reglementează acest proces se găsește în Codul Civil, începând cu articolul 1100, și stabilește clar cine poate moșteni, ordinea moștenitorilor și modul în care se realizează împărțirea averii.
Momentul în care o persoană încetează din viață marchează deschiderea succesiunii, iar întreaga sa avere – de la locuințe și terenuri până la bani sau datorii – devine parte a masei succesorale. În această etapă, moștenitorii trebuie să decidă dacă își asumă sau nu drepturile asupra moștenirii. Alegerea de a accepta presupune preluarea bunurilor, dar și responsabilitatea față de eventualele obligații financiare lăsate de defunct, în limitele prevăzute de lege.
De regulă, succesiunea se rezolvă prin intermediul unui notar public, care întocmește certificatul de moștenitor – actul oficial ce stabilește cine primește ce parte din moștenire. În situațiile în care apar dispute între moștenitori, procedura poate fi transferată în instanță, pentru ca judecătorul să decidă împărțirea averii conform legii.

Cum se face renunțarea la succesiune?
Când un moștenitor decide să nu preia partea care îi revine din moștenire, el efectuează ceea ce legea numește renunțare la succesiune. Acest gest are caracter oficial și ireversibil: este o declarație unică, clară și solemnă, care trebuie făcută obligatoriu în fața notarului public.
Moștenitorul are la dispoziție un an de la deschiderea succesiunii pentru a decide dacă acceptă sau renunță la moștenire. Dacă trece acest termen fără a face vreo declarație, legea presupune automat că a renunțat, chiar dacă nu a exprimat explicit această intenție.
Moștenitorul care se retrage este tratat, retroactiv, ca și cum nu ar fi făcut parte niciodată din succesiune. Astfel, el nu primește niciun bun din patrimoniul defunctului și nu este obligat să răspundă pentru datoriile acestuia.
Pentru ca renunțarea la moștenire să aibă efect legal, moștenitorul trebuie să facă o declarație oficială, autentificată de notar. Aceasta este înscrisă în Registrul Național Notarial de Evidență a Opțiunilor Succesorale, astfel încât oricine are interes să poată verifica situația. Dacă moștenitorul se află în străinătate, declarația poate fi depusă la misiunea diplomatică – ambasadă sau consulat – din țara respectivă.
Partea de moștenire pe care un moștenitor o renunță nu se pierde, ci revine celorlalți moștenitori conform legii. În cazul în care vrei ca acea cotă să ajungă la o anumită persoană, este necesar să apelezi la notar pentru a încheia un act juridic separat, numit cesiune a drepturilor succesorale, care permite transferul expres către moștenitorul ales.