De 20 de ani, în interiorul SUA se ciocnesc două strategii: Între cei care spun „Mai întâi să creștem, să consolidăm economia”, şi cei care susţin „Pentru că suntem cea mai mare putere militară, să provocăm incendiul mai devreme ca să înregistrăm cele mai mici pagube”…
Administraţia Obama a fost o sinteză a acestor două strategii: A decis retragerea din Afganistan şi Irak. Treburile din Orientul Mijlociu au fost transferate subcontractorilor. Au fost planificate investiții în domeniile economice absorbite de China. China a fost declarată „adversar strategic”. A fost dat publicităţii documentul de politică externă împotriva Chinei denumit „Secolul Pacific al Americii”.
Administraţia Trump a fost o sinteză a acestor două strategii şi din acest motiv a reprezentat o continuare a administraţiei Obama: A fost realizată retragerea din Afganistan. Subcontractorii au continuat să se ocupe de treburile din Orientul Mijlociu. China a fost declarată un „adversar strategic care sfidează”. Au fost ridicate „ziduri la frontiere”, susţinându-se „America înainte de toate”. A fost declanşat războiul comercial cu China. A fost însuşită strategia Asia-Pacific (Indo-Pacific) împotriva Chinei. S-a decis crearea de fronturi ca cerinţă a stragiei.
Adminsitraţia Biden a fost o sinteză a acestor două strategii şi din acest motiv a reprezentat o continuare a administraţiei Obama şi Trump: A fost finalizată retragerea din Afganistan. Războiul comercial cu China a continuat. Investiţiile în interiorul Statelor Unite în cele mai importante domenii, şi în primul rând în cea a cipurilor, au devenit prioritare. S-a stabilit ca ţintă restaurarea relaţiilor transatlantice. S-a încercat construcţia unor fronturi împotriva Rusiei şi Chinei. În documentele SUA şi NATO, China a fost menţionată ca fiind principalul adversar.
Cele trei mesaje ale amiralului american
Dacă privim cu atenţie tabloul de mai sus, în cele trei strategii care au urmat una după cealaltă, SUA ţintesc pas cu pas China, încearcă să pună China în dificultate în regiunea în care este situată, creează o reţea de aliaţi împotriva Chinei…
În ciuda acestei situaţii, se înţelege că o parte a oficialilor din interiorul SUA doreşte „accelerarea problemei”: Este susţinută opinia că în strategia aplicată de cei trei preşedinţi, ponderea este în favoarea celor de pe locul doi, adică a celor care propun „declanşarea incendiului”.
Discursul rostit de comandantul Comandamentului pentru Strategii al SUA, amiralul Charles A. Richard, în 2022, în cadrul unui simpozion a fost în sensul acestei propuneri. Mesajele amiralului Richard au fost:
– Războiul din Ucraina este pentru SUA „încălzirea”, „cel mai lung război” şi cel adevărat va fi cel cu China.
– Nivelul de descurajare convenţională şi nucleară a SUA împotriva Chinei s-a erodat.
Timpul este în favoarea Chinei. Dacă nu se va acţiona repede, China va lăsa în urmă SUA.
Sintetizând, comandantul Comandamentului Strategic al SUA susţine că pentru a nu se întârzia este necesară o „reglare de conturi anticipată”.
Adevărata teamă a SUA
Bine, dar de la ce să nu întârzie Statele Unite? Oare China intenţionează să-şi regleze conturile cu SUA şi din acest motiv Statele Unite trebuie să acţioneze din timp? Bineînţeles că nu. China nu urmăreşte să-şi regleze conturile cu SUA şi nici să-şi creeze o ordine precum cea din SUA. Faţă de această propagandă a Occidentului, China a anunţat clar, încă o dată, la cel de-al 20-le Congres al PCC: „Nu urmărim hegemonie”.
Imperialista Americă este îngrijorată pentru că ştie că pe măsură ce puterea economică a Chinei creşte, propria hegemonie şi nivelul de exploatare va slăbi şi mai mult. Însă ce este cu adevărat important, este faptul că SUA sunt îngrijoarate pentru că drumul Chinei este o alternativă la propriul lor drum. Din acest motiv, SUA declară Partidul Comunist Chinez drept „centru al ameninţării” şi din acest motiv revista Foreign Affairs al Consiliului pentru Relatii Externe din SUA comentează al 20-lea Congres al Partidului Comunist Chinez ca fiind „întoarcerea Chinei roşii”.
Pe scurt, adevărata teamă a Statelor Unite este modelul socialist, iar pus în practică acest model este „socialismul specific Chinei”.
Dacă ne întoarcem la început: Faptul că Pentagonul, o parte din Pentagon, doreşte o „reglare de conturi anticipată/război anticipat”, bineînteles că nu înseamnă că SUA vor şi face acest lucru. În această etapă, ameninţând China, Statele Unite încearcă să coopeteze şi mai mulţi aliaţi, se arată într-un articol publicat în Cumhuriyet.
