21 martie 2023, 110 ani de la nașterea lui Ştefan Ciobotăraşu

Ştefan Ciobotăraşu, un destin incredibil. Românii și-l amintesc astăzi pe marele actor Ştefan Ciobotăraşu. Inițial părea că destinul îi rezerva meseria de cizmar. Cu toate acestea, viața a avut alte planuri pentru el, transformându-l într-unul dintre cei mai renumiți artiști ai țării.

El a fost numit „actorul celor 300 de roluri”. Ciobotăraşu a părăsit această lume în așteptarea mașinii care urma să-l transporte la filmări. A murit la 60 de ani, pe 27 august 1970.

Ştefan Ciobotăraşu, uneori cunoscut sub forma prescurtată Ciubotăraşu, este un artist al unei generații mai înaintate, însă își păstrează locul în amintirile publicului datorită interpretării memorabile din „Amintiri din copilărie” (1965), unde a adus la viață inegalabilul personaj al lui Ion Creangă.

Chiar și după aproximativ 25 de ani, Ştefan Ciobotăraşu a rămas un simbol pentru portretul marelui scriitor și povestitor. Totuși, într-o altă producție, „Un bulgăre de humă”, Dorel Vișan va oferi o interpretare remarcabilă, cu Adrian Pintea în rolul lui Mihai Eminescu.

Ciubotăraşu a interpretat și personajul Stroe Orheianu în „Neamul Șoimăreștilor” (1965), precum și căpetenia dac Ciungu în „Columna” (1968). De asemenea, merită menționat că a fost poreclit „Bădia”, înainte ca numele să îi fie atribuit lui Ernest Maftei.

Nașterea marelui actor a avut loc pe 21 martie 1910, în Lipovăț, un sătuc din județul Vaslui. Ştefan Ciubotăraşu s-a născut într-o familie modestă de țărani, părinții săi fiind Vasile și Ana Ciobotăraşu.

Tată lui s-a angajat în domeniul feroviar, ocupând funcția de frânar. Munca lui îl purta adesea în locuri diferite, printre care stațiile de pe traseul CFR Iași-Bârlad, Câmpina sau Mărășești.

La doar 11 ani, tânărul viitor artist a părăsit Lipovățul și s-a îndreptat spre București, însoțindu-și tatăl în călătoriile sale de muncă. Acolo, a început să lucreze ca ucenic într-un atelier de cizmărie situat pe Calea Victoriei nr. 36, deținut de Gh. Ene-Filipescu. Va rămâne aici timp de trei ani.

„Actorul celor 300 de roluri” nu era atras de meseria cizmăriei

Cu toate că nu simțea o pasiune către meseria de pantofar, experiența sa în acest atelier avea să îi deschidă noi orizonturi. La locul de muncă, unde se confecționau încălțăminte pentru membrii înstăriți ai comunității teatrale, Ciubotărașu primea, în loc de bacșiș, bilete la spectacolele de teatru. A fost în acele momente când s-a aprins flacăra pasiunii sale pentru arta teatrală.

În toamna anului 1924, simțindu-se copleșit de lipsurile și restricțiile vieții din București, Ciubotărașu ia decizia de a se întoarce acasă, la Lipovăț.

Acasă, destinul i-a oferit o altă direcție. Între timp, părinții săi se stabiliseră în Vaslui, iar acolo, tânărul Ciubotărașu avea să intre în contact cu personalități de seamă ale vremii sale. Printre aceștia se numărau scriitorii Jean Bart și Mihai Negru, alături de mari nume precum Mihail Sadoveanu, George Topârceanu, Mihai Codreanu și marele muzician George Enescu. De asemenea, a avut privilegiul să întâlnească mari actori care veneau în turnee pentru a juca în Vaslui, conform radioromaniacultural.ro.

Ulterior, a devenit elev la Liceul „Mihail Kogălniceanu” din localitatea sa natală, urmând apoi cursurile în regim de zi după ce a reușit să promoveze examenele pentru două clase simultan.

În 1929, după absolvirea liceului, Ştefan Ciubotărașu a decis să se mute la Iași, unde s-a înscris la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică.

Acolo, a fost remarcat de poetul Mihai Codreanu, care i-a devenit profesor și mentor. În timpul studiilor, a început să apară ca figurant în diverse piese de teatru și să publice versuri în revistele din Iași.

Ciobotăraşu debutează la Teatrul Național, în rolul unui ucigaș

În 1933, Ştefan Ciubotăraşu și-a făcut debutul pe scena Teatrului Naţional din Iași, jucând rolul unui ucigaș în piesa „Macbeth” de Shakespeare. A rămas în trupa acestui teatru timp de aproape 13 ani, timp în care a interpretat în jur de 200 de roluri variate.

În 1933, s-a logodit cu Aurora Donose, iar în 1940, au avut primul și singurul lor copil, o fiică numită Magda.

În 1945, Ştefan Ciubotăraşu s-a mutat împreună cu familia sa la București. Aici, a jucat în mai multe teatre, printre care Alhambra, Comedia și Teatrul Victoriei, predominând în roluri de comedie.

În timpul regimului comunist, în 1948, Ştefan Ciubotăraşu a fost repartizat la Arad, la primul teatru de stat din țară. A continuat să urce pe scenă, dar și-a păstrat pasiunea pentru scris, conducând cenaclul literar “Alexandru Sahia”.

„Dacă mă gândesc mai bine, pasiunea pentru poezie se datorează în cea mai mare măsură dragostei şi respectului meu pentru limba română.

Căci nu cred că se poate dovedi un mai mare respect decât a o face să „cânte”, să poată declanşa resorturi intime, neruginite de anchiloza cotidiană. La poezie am ajuns prin sonet.

De ce? Pentru că impune o densitate lirică maximă, într-o formulă capabilă să-l transforme într-o bijuterie lingvistică”, declara Ciubotăraşu despre pasiunea lui pentru poezie.

Dramaturgul Alecu Popovici îi face un portret impresionat

Un portret remarcabil al lui Ştefan Ciubotăraşu a fost realizat de către dramaturgul Alecu Popovici.

„Omul părea totdeauna un bulgăr uriaş gata să se dezagregheze, o forţă latentă aptă să dinamitizeze. Tragedian, comedian? Amândouă…

Se spune că Ștefan Ciubotăraşu a murit, la Piteşti, exact ca în finalul filmului la care lucra. E prea frumos ca să nu cred. A murit la datorie, altfel nu i se putea întâmpla Iui Ciubotăraşu.

Acest articol e scris la biroul pe care la 15 martie scria cu mâna lui răspunzând întrebării „Ce vă doriţi la aniversarea de 60 de ani?” „Să mă menţin ca la 20 de ani şi să joc şi eu, în sfârşit, nişte oameni tineri!

Indiferent de vârsta eroilor săi, Ștefan Ciubotăraşu a trăit şi a murit tânăr”, scria, la moartea actorului, Alecu Popovici, citat de dosaresecrete.ro.