De ce nu îți poți răscumpăra bunul scos la licitație. Legea interzice participarea prin persoane interpuse
În cadrul procedurii de executare silită, legea stabilește reguli clare pentru vânzarea bunurilor sechestrate, interzicând debitorului să-și răscumpărească bunurile prin intermediul altor persoane, tocmai pentru a preveni orice tentativă de fraudare a procesului și pentru a asigura protecția creditorilor, scrie legalbadger.org.
Executarea silită a bunurilor mobile este un mecanism juridic
Executarea silită a bunurilor mobile este un mecanism juridic pus în mișcare pentru a recupera sumele datorate de un debitor. Procedura se desfășoară în trei etape distincte: identificarea și sechestrarea bunurilor, valorificarea acestora prin vânzare, și distribuirea sumelor obținute către creditori.
Dacă debitorul nu achită datoria în termen de 15 zile de la aplicarea sechestrului, executorul judecătoresc trece la a doua etapă — valorificarea bunurilor. Potrivit art. 753 alin. (1) din Codul de procedură civilă, aceasta poate avea loc prin vânzare directă, vânzare amiabilă sau, în lipsa unui acord între părți, prin licitație publică, care este cea mai utilizată metodă în practică.
„Dacă în termen de 15 zile de la aplicarea sechestrului nu au fost plătite suma datorată, toate accesoriile şi cheltuielile de executare, executorul judecătoresc va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitaţie publică, vânzare directă sau prin alte modalităţi admise de lege”.
Licitația publică urmează reguli stricte și transparente
Pentru organizarea licitației, executorul fixează prin încheiere definitivă ziua, ora și locul evenimentului. Ulterior, publicitatea vânzării devine obligatorie, prin publicarea anunțurilor în mijloace accesibile publicului larg — tocmai pentru a încuraja participarea cât mai numeroasă și a asigura transparența procedurii.
În ceea ce privește programul, licitațiile pot avea loc doar în zile lucrătoare, între orele 6:00 și 20:00. Odată începută, o licitație poate continua până la ora 22:00, dar nu mai târziu, conform art. 684 C.proc.civ. Excepțiile sunt posibile doar cu aprobarea instanței sau dacă o lege ori o hotărâre judecătorească impune un alt regim.
Cine poate participa la licitație și cine nu
Participarea la licitația publică este deschisă oricărei persoane cu capacitate deplină de exercițiu și dreptul legal de a dobândi bunurile respective. Însă legea prevede și o serie de interdicții clare, menite să protejeze integritatea procedurii și să prevină conflictele de interese.
Astfel, potrivit art. 1654 din Codul civil, nu pot participa la licitație:
- Mandatarii, pentru bunurile pe care sunt însărcinați să le vândă;
- Părinții, tutorii, curatorii sau administratorii provizorii, pentru bunurile celor pe care îi reprezintă;
- Funcționarii publici, executorii judecătorești, practicienii în insolvență sau alte persoane care ar putea influența desfășurarea vânzării.
Debitorul, exclus total din procedură
Cea mai importantă interdicție este însă reglementată de art. 767 alin. (2) C.proc.civ., care prevede expres:
„Debitorul urmărit nu va putea fi adjudecatar, nici personal, nici prin persoană interpusă.”
Aceasta înseamnă că debitorul nu are voie să-și răscumpere bunul, nici direct, nici prin intermediul altor persoane — indiferent că este vorba de un membru al familiei, un prieten apropiat sau o firmă pe care o controlează.
Legea consideră astfel de manevre drept tentative de fraudare a procedurii de executare și le sancționează ferm. Scopul este clar: să împiedice simularea unei vânzări reale și recircularea bunului în patrimoniul debitorului, ceea ce ar prejudicia interesele creditorilor.
Consecințele legale ale încălcării interdicției
În cazul în care se dovedește că debitorul a participat indirect la licitație, adjudecarea poate fi anulată. Mai mult, pot interveni și sancțiuni civile, inclusiv răspunderea persoanelor interpuse pentru complicitate la fraudă. În anumite situații, se poate discuta și despre infracțiuni precum falsul în declarații sau tentativă de înșelăciune.
Executorii judecătorești au obligația de a verifica identitatea și interesele părților participante, iar creditorii pot formula contestații dacă suspectează o simulare.
Procedura de executare silită este reglementată strict, iar principiul de bază este acela al transparenței și loialității față de creditor. În acest cadru, interdicția debitorului de a-și răscumpăra bunul — direct sau prin interpuși — este un element esențial pentru menținerea echilibrului juridic.
