Sechestru pe un bun comun cu ipotecă: Ce drepturi au creditorii și cum se aplică legea

Se poate institui sechestru pe un imobil grevat deja de ipotecă? Răspunsul la această întrebare, des invocată atât în litigiile civile, cât și în cele penale, este esențial pentru siguranța circuitului civil și pentru protecția drepturilor creditorilor. Analiza implică o clarificare a naturii juridice a ipotecii, a regimului sechestrului și, mai ales, a modului în care acestea coexistă în cazul unor creditori concurenți, scrie legalbadger.org.

Ipoteca, preferință și opozabilitate

Codul civil definește ipoteca drept „un drept real de garanție” ce permite creditorului să urmărească bunul ipotecat „în orice mâini ar trece”, având prioritate la recuperarea creanței, fără deposedarea debitorului. Dreptul de ipotecă devine opozabil doar de la înscrierea în cartea funciară.

Potrivit art. 817 alin. (1) Cod procedură civilă: „Creditorii care au ipotecă înscrisă asupra unui imobil îl pot urmări în orice mâini ar trece și pot cere vânzarea acestuia pentru a se îndestula din prețul obținut.”

Sechestrul asigurător este o măsură de indisponibilizare a bunurilor – mobile sau imobile – în vederea garantării executării unei creanțe. Poate fi cerut de creditorii cu creanțe certe și exigibile și devine opozabil terților doar prin înscriere în registrele publice. În penal, organul de urmărire poate institui sechestru pentru a garanta repararea prejudiciului, conform Codului de procedură penală.

lege
SURSA FOTO: Dreamstime

Decizia ÎCCJ, reper obligatoriu pentru instanțe

Practica judiciară a oscilat până la un moment dat între suspendarea executării silite în prezența unui sechestru penal și continuarea acesteia. Înalta Curte de Casație și Justiție a clarificat chestiunea, prin Decizia nr. 2/2018 (recurs în interesul legii):

„Existența unui sechestru asigurător penal asupra unui imobil nu suspendă executarea silită începută de creditorul ipotecar, cu condiția ca dreptul de ipotecă să fi devenit opozabil terților anterior instituirii sechestrului. Mai mult, actele de executare silită efectuate după instituirea sechestrului nu sunt lovite de nulitate, iar creditorul ipotecar își conservă rangul și prioritatea la distribuirea sumelor obținute din valorificarea bunului.”

Această interpretare este obligatorie pentru toate instanțele din România și pune capăt oricăror dubii: creditorul ipotecar, cu ipotecă înscrisă anterior sechestrului, nu este afectat de măsura asigurătorie. Natura dreptului de ipotecă – prioritar și protejat – prevalează.

Consecințe juridice și practice

Astfel, chiar dacă sechestrul asigurător limitează dispoziția asupra bunului de către proprietar, el nu blochează executarea silită pornită de creditorul ipotecar. Dreptul de urmărire și preferință al acestuia „prevalează asupra indisponibilizării instituite ulterior în cadrul procedurii penale sau civile”.

Un aspect esențial reținut de ÎCCJ: „Instanța penală nu este competentă să stabilească ordinea de preferință între creditori și nici nu poate condiționa executarea silită de ridicarea prealabilă a sechestrului.” Prin urmare, creditorul ipotecar nu este obligat să conteste sechestrul pentru a-și valorifica garanția.

La vânzarea unui imobil supus atât executării silite cât și sechestrului penal, creanța ipotecară se acoperă cu prioritate din prețul obținut, iar doar eventualul excedent este disponibil pentru acoperirea altor creanțe, inclusiv a prejudiciului penal.

Se poate pune sechestru pe un bun comun?

Da, se poate institui sechestru (civil sau penal) pe un bun deja grevat cu ipotecă, însă această măsură nu afectează dreptul de preferință și urmărire al creditorului ipotecar. Executarea silită nu este suspendată de sechestru, iar distribuirea sumelor se face în ordinea rangurilor, conform Codului civil, Codului de procedură civilă și Deciziei ÎCCJ nr. 2/2018.

Sechestrul asigurător conservă patrimoniul debitorului, dar nu poate „învins” drepturile deja opozabile ale creditorului ipotecar. Securitatea circuitului civil și predictibilitatea garanțiilor sunt astfel asigurate, indiferent de natura litigiului.