Primul aspect semnalat privește Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 102/1952, ratificată de România prin Legea nr. 115/2009. Documentul conține prevederi considerate surprinzătoare în contextul valurilor de crize și al modului în care au fost guvernate instituțiile din 2019 încoace.
Statul poate fi dat în judecată pentru încălcarea Convenției OIM
Conform acestei convenții:
- Riscul social acoperit prin contribuțiile la asigurările sociale (CAS) se referă la supraviețuirea peste vârsta de 65 de ani.
- Salariații și pensionarii trebuie să facă parte din organismele de supervizare ale entităților private care gestionează fonduri sociale, incluzând fondurile de pensii administrate privat (Pilon II) și Casa de Asigurări de Sănătate.
- Toate taxele aplicate salariilor, cum ar fi CAS, CASS, contribuția la șomaj, impozitul și altele, trebuie să fie limitate la 50% din resursele financiare necesare plăților de securitate socială. În plus, un guvern competent nu ar trebui să rețină mai mult de 30% din salariul sau venitul brut al unei persoane, pentru a nu transfera pe umerii contribuabililor costurile generate de incompetență și de interesele economice și politice ale unor grupuri privilegiate.
Europarlamentarul AUR a oferit următoarea explicație:
„Reamintesc ceea ce am mai spus acum un an, dar nici atunci nu s-a reținut, nici acum nu se vede …
(i) Convenția Organizației Internaționale a Muncii (OIM) 102/1952, ratificată de România prin Legea nr.115/2009, are niște prevederi șocante în raport de toate cele ce ni s-au întâmplat din 2019 încoace, sunt valurile succesive de crize și prostocrați aflați la guvernare:
– riscul social acoperit prin asigurările sociale (CAS) este supravieţuirea peste vârsta de 65 de ani;
– salariații & pensionarii trebuie să facă parte din organismele de supervizare ale entităților private care gestionează fonduri sociale. Vorbim atât de fondurile de pensii administrate privat (Pilon II) cât și de casa de asigurări de sănătate;
– toate dările pe salarii (cas, cass, contribuție șomaj, impozit etc.) sunt limitate la 50% din resursele financiare necesare plăților de securitate socială;
(notă: un guvern care nu are regresiști, neo-liberali, fasciști, impostori și proști pe post de ministru nu ar trebui să rețină mai mult de 30% din salariul sau venitul brut al omului de rând, adică, nu ar trebui să pună pe umerii omului de rând costurile incomptenței lor și ale lăcomiei neo-feudalilor economici și politici)”, a notat europarlamentarul AUR pe Facebook.
Orice persoană care se consideră prejudiciată de stat poate acționa în instanță statul
Convenția prevede și că orice persoană care se consideră prejudiciată de stat în drepturile și interesele sale stabilite prin acest act internațional poate acționa în instanță statul pentru a obține despăgubiri.
Al doilea punct discutat de Piperea se referă la o măsură introdusă prin Ordonanța de Urgență nr. 115/2023, care permite angajatorului să ofere salariaților o sumă de până la 1.500 de lei pe lună pentru fiecare copil, în scopul acoperirii costurilor cu creșa sau grădinița. Această sumă este tratată ca o cheltuială deductibilă pentru angajator, ceea ce reduce impozitul pe care acesta îl datorează statului, și este neimpozabilă pentru angajat, fiind acordată integral, în numerar.
„Oricine se consideră prejudiciat de Stat în drepturile și interesele sale prevăzute de această Convenție OIM poate da statul în judecată pentru despăgubiri.
(ii) prin OUG nr.115/2023 s-a permis angajatorului să ofere angajaților facilitatea unei sume lunare de maxim 1500 de lei/lună/copil, pentru a acoperi costurile creșei sau grădiniței; această sumă este cheltuială deductibilă pentru patron, deci îi reduce impozitul de plătit statului; suma este, pentru angajat, liberă de orice impozit, taxă sau contribuție – cei 1500 de lei sunt „bani în mână”, bani peșin”, a mai scris Gheorghe Piperea.
Facilitatea se aplică doar dacă este negociată între angajator și angajat
Facilitatea se aplică însă doar dacă este negociată între angajator și angajat, fie individual, fie colectiv. În cazul marilor corporații, negocierea individuală este considerată ineficientă, din cauza lipsei de influență a salariatului, iar sindicatele, care ar putea susține aceste discuții, lipsesc sau sunt privite ca inutile.
În plus, beneficiul poate fi acordat numai dacă angajatorul a înregistrat profit în anul anterior. Dacă există evaziune fiscală sau practici de optimizare fiscală, chiar și în situația în care suma a fost convenită contractual sau prin regulamente interne, aceasta nu va mai fi plătită salariaților. Astfel, în cazurile în care angajatorul prejudiciază statul, își prejudiciază indirect și propriii angajați.
„Note:
-suma de 1500 de lei se acordă numai pe baza unei negocieri individuale sau colective cu angajatorul; negocierea individuală a unor asemenea facilități în corporație este o pură iluzie, căci individul este insignifiant acolo; ar trebui să existe sindicate sau măcar alianțe ad-hoc, care să faciliteze negocierea dar, precum se știe, în corporații nu există sindicate – sunt considerare ne-necesare …;
– suma se acordă numai dacă angajatorul are profit în anul anterior; în caz de evaziune/optimizare fiscală, suma, chiar negociată și înscrisă în contractele de muncă sau în regulamentele de ordine interioară, nu se va (mai) putea achita salariaților; deci, dacă patronul fură statul, atunci patronul își fură și proprii salariați.
Sunt curios dacă acești bani au fost primiți vreodată de vreun angajat, mai ales acum, că persoanele care sunt în perioada de îngrijire a copilului mic trebuie să achite CASS …
Probabil că nu…”, a explicat acesta.
Piperea și-a exprimat scepticismul cu privire la faptul că vreun angajat ar fi beneficiat efectiv de această sumă
În final, Piperea și-a exprimat scepticismul cu privire la faptul că vreun angajat ar fi beneficiat efectiv de această sumă, în special în contextul în care persoanele aflate în concediu pentru creșterea copilului trebuie să achite contribuția la asigurările sociale de sănătate (CASS).
Ambele drepturi menționate – atât cele prevăzute de Convenția OIM, cât și facilitatea fiscală pentru părinți – nu sunt solicitate, în principal pentru că nu sunt cunoscute. Concluzia exprimată este că populația acceptă adesea să fie dezinformată sau indusă în eroare, preferând o formă de minciună „plăcută” în locul confruntării cu realitatea.
„Niciunul dintre cele două drepturi de mai sus nu sunt pretinse, căci nu sunt cunoscute. Ori, și mai și : pentru că lumea vrea să fie înșelată. Lumea vrea să fie mințită frumos… Mundus vult decipit…”, a conchis Gheorghe Piperea.
Postarea poate fi vizualizată aici.
