Populația statului Brunei este cifrată la 408.786 locuitori și este formată dintr-un amestec de grupuri etnice ale Asiei de Sud-Est: în jur de două treimi malaysieni, o zecime chinezi, iar restul sunt popoare indigene și indieni. Limbi: malayeza (oficială); engleza (înțeleasă pe scară largă). Religii: islam (oficială, predominant sunnit), budism, creștinism și animism. Moneda: dolarul brunei — ringgit.

Deși este un stat mic, Brunei are unul dintre cele mai ridicate standarde de viață din lume, datorită depozitelor considerabile de petrol și gaze. PIB-ul pe cap de locuitor este în jur de 25.000 dolari..

Partea de nord a țării este formată dintr-o câmpie îngustă de coastă, iar cea de sud din coline. Enclava de vest a statului Brunei este formată din văile râurilor Belait, Tutong și Brunei. Ea cuprinde, în cea mai mare parte, coline atingând înălțimi de peste 500 m. Enclava de est include bazinele râurilor Pandaruan și Temburong, precum și cel mai înalt punct al țării, vârful Pagon (1.850 m). Cea mai mare parte a statului este acoperită de păduri tropicale dense. Există foarte puțin teren arabil. Clima este tropicală (fierbinte, umedă, ploioasă).

 

Forma de guvernământ: sultanat constituțional (cunoscut pe plan local drept Monarhie Malay Islamică). Diviziuni administrative: patru districte (daerah): Belait, Brunei-Muara, Temburong și Tutong. Puterea executivă este deținută de șeful statului — sultan și prim-ministru Sir Yang Dipertuan Negara Hassanal Bolkiah (din 5 octombrie 1967).

Sultanul din Brunei provine dintr-o familie cu rădăcini de peste 600 de ani. Primul sultan a suit pe tron în 1405 și a pus bazele dinastiei din care sultanul de astăzi este al 29-lea conducător al statului. Actualul sultan se află la conducerea țării de 38 de ani și este unul dintre cei mai bogați oameni din lume.

Consiliul sau Cabinetul miniștrilor este învestit și prezidat de monarh și se ocupă de problemele executive. Există, de asemenea, un Consiliu Religios (ai cărui membri sunt numiți de monarh) care dă sfaturi pe marginea problemelor religioase, un Consiliu Privat (membrii numiți tot de monarh) care se ocupă de problemele constituționale și un Consiliu de Succesiune (membrii numiți de monarh) care determină succesiunea la tron dacă este nevoie.

 

Nu există alegeri politice și legislative. Ultimele alegeri legislative au avut loc în martie 1962. Monarhia este ereditară. Sultanul a numit un Consiliu Legislativ cu 29 de membri în septembrie 2005 și a crescut numărul acestora la 33 în iunie 2011. Consiliul Legislativ se întrunește anual, în luna martie.

Economia se bazează pe producția de petrol și de gaze naturale, dar și pe turism. 

 

Turiștii pot întâlni în Brunei grandoarea artei islamice, tradiția regală și bogății arhitecturale precum Moscheea Sultan Omar Ali Saifuddien, cu domul său aurit. Un exemplu al bogăției patrimoniului regal este reședința sultanului aflată în capitală, Istana Nurul Iman. Alte locuri de interes sunt Mormântul sultanului Bolkiah, cunoscut și ca “amiralul cântăreț”, clădirea Regalia, aflată în mijlocul capitalei și care adăpostește o colecție de obiecte ceremoniale, Muzeul Brunei și Muzeul de Tehnologie Malaeză. În Brunei există Kampong Ayer, un sat pe apă aflat la marginea capitalei, faimos datorită celei mai mari colecții de case pe picioroange din lume.
Brunei a făcut comerț cu China în secolul VI d.Hr. Prin supunerea față de regatul javanez Majapahit (secolul XIII-XV), a intrat sub influență hindusă. La începutul secolului XV, odată cu declinul regatului Majapahit, o mare parte a populației s-a convertit la islam, iar Brunei a devenit un sultanat independent, în 1521, când a fost vizitat de vasele lui Magellan, sultanul Bruneiului controla atât insula Borneo, cât și insulele înconjurătoare, aproape în întregime.

La sfârșitul secolului XVI, Brunei a început să piardă din putere, din cauza activităților portughezilor și olandezilor în regiune; la scurt timp, au intervenit și britanicii. În secolul XIX, sultanatul Brunei era alcătuit din Sarawak (incluzând teritoriul actualului stat Brunei) și o parte din nordul insulei Borneo (astăzi, parte din Sabah).

În 1841, a avut loc o revoltă împotriva sultanului, care a fost înfrântă cu ajutorul soldatului britanic James Brooke; acesta a fost proclamat ulterior guvernator. În 1847, sultanatul a încheiat un tratat cu Marea Britanie, iar în 1906 întreaga administrație a fost încredințată unui rezident britanic. În 1963, Brunei a respins ideea de a face parte din Federația Malaysia, iar în 1979 a negociat un nou tratat cu Marea Britanie. În 1984, a devenit stat independent, făcând parte din Commonwealth.AGERPRES