In urma cu aproape un deceniu, la tribuna parlamentului sau in cabinetele ministeriale se purtau discutii aprinse pe marginea recuperarii creantelor. Nimeni n-a indraznit atunci sa ia o decizie transanta si sa dea unda verde Executivului de atunci pentru a trece la negocieri, care sa ia in calcul discounturi semnificative. Daca Executivul s-a dovedit slab in incercarea de a recupera banii din exterior, firmele private au fost cele care au manifestat perseverenta in acest domeniu. Argirom, o companie care dezvolta in jurul ei zeci de afaceri, al carei patron este cunoscutul deputat Iosif Armas, a fost implicata in procesul de recuperare a creantelor externe provenind din Angola, Vietnam. Recuperatorii de creante reprezinta institutii care pot rezolva ceea ce statul nu este capabil sa faca. si de aproape 12 ani statul roman a dovedit ca este dezinteresat, daca nu incapabil, sa ia taurul de coarne pentru a pune capat cresterii creantelor fie interne, fie externe.
Datoriile catre stat ale agentilor economici din Romania care au beneficiat de credite externe cu garantia statului reprezinta peste doua miliarde de dolari. Banii au fost platiti de Ministerul Finantelor, la scadenta imprumuturilor, si nimeni nu si-a concentrat, in mod serios, atentia asupra recuperarii sumelor de la debitorii interni. Acum, aceasta sarcina a intrat in atributiile Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare.
In aceste conditii, nimeni nu poate contesta rolul recuperatorilor privati, dar, fiind vorba despre bani publici, ei pot fi recunoscuti numai daca procedurile de selectare sunt transparente si numai daca desemnarea lor s-a facut in urma unei oferte publice. Ceea ce nu s-a intamplat in Romania. Mai mult chiar, in urma cu un an de zile, o ancheta a revistei Capital asupra acestei activitati, de recuperare a creantelor externe de catre agenti privati, s-a lovit ca de un zid, pe de o parte, de oficiali care ezitau sa ne ofere documente ce atestau implicarea unor firme in aceasta activitate, iar pe de alta parte, de cei vizati – printre ei si omul de afaceri Iosif Armas, care au refuzat cu obstinatie sa recunoasca acest lucru. Acesta este efectul unor decizii luate, cu usile inchise, de oficialii romani.
Ceata din jurul acestui subiect a facut ca din mediul de afaceri sa se scurga informatii, care anuntau implicarea in procesul de recuperare a creantelor a unor inalti oficiali romani si straini. Desi nu exista documente care sa ateste acest lucru (firmele interesate de recuperarea creantelor erau inregistrate in off-shore, ca, de exemplu, Debt Advisory International, LLC, care multa vreme a purtat corespondenta pe acest subiect cu fostul secretar de stat Mircea Ionut Costea), informatiile pot fi credibile macar pentru simplul motiv ca statul a „depus armele” in fata debitorilor externi.
In prezent, aceasta problema a fost reluata la Palatul Victoria, unde, se pare, s-a intrezarit o solutie. Ea nu este miraculoasa si nu este o premiera. In urma cu aproape sase ani, cand Romania a trecut la recuperarea creantelor din Egipt, o metoda folosita a fost aceea a unui parteneriat romano-egiptean in domeniul turismului. si astazi se doreste acelasi lucru, adica participarea Romaniei (cu creanta pe care o are) la majorarea capitalului social al unor companii detinute de statele debitoare. Fireste, pentru a ajunge la bani, ramane ca negocierile autoritatilor romane cu cele ale statelor debitoare sa ajunga la final, iar companiile alese sa fie dintre cele generatoare de profituri.