Având în vedere că puterea totală instalată în România este de circa 3.000 de MW, înseamnă că, în timpul furtunii de vineri, aproape toate turbinele din țară au funcționat la capacitate maximă. Precedentul record  era de 2.709 MW, înregistrat în luna martie a anului trecut.

La momentul în care eolienele produceau 2.820 de MW, ele se constituiau în sursa principala de producție de electricitate din România. Peste 30% din total producție provenea din vânt. Dacă luăm în considerare și apa ziua de 22 februarie a fost una dintre cele mai bune, istoric vorbind, pentru energia “verde”, care a acontat 50% din total producție. SEN avea 9.203 MW producție, la un consum de 8.878. Cărbunele avea 1.974 MW, Nuclearelectrica 1.383 MW iar termo pe hidrocarburi(gaz) 1.471 MW. Balanța schimburilor transfrontaliere arăta un export net de 326 MW. Exporturile nete au crescut și mai mult, odată cu influxul de producție de energie din surse eoliene, până la 1.100 de MW, însă balanța s-a schimbat către importuri nete odată ce vântul a încetat să bată. Încă o dată, se vede că România nu mai reușeste să aibă o balanță excedentară în domeniul schimburilor de energie decât dacă este ajutată de vânt, parțial de soare. Aceasta pentru că, de mai mult de jumătate de an, țara noastră are un consum de energie mai mare decât producția, necesitând importuri. Un motiv ar fi că Hidroelectrica, a cărei energie ar putea fi competitivă la export, fiind ieftină, nu are suficientă apă pentru uzinat la capacitate(3.000 – 3.500 de MW). În al doilea rând, producția de energie în termocentrale pe cărbune este la cote de avarie, din pricina problemelor financiare ale minerilor. În al treilea rând, piața locală de electricitate este conectată cu cele din Ungaria, Cehia și Slovacia, care au, pe medie, prețuri mai mici, datorită faptului că se bazează mai puțin ca România pe cărbune. Din acest motiv, energia ieftină de acolo e cumpără local, pentru că este mai competitivă.

Energia produsă de surse regenerabile este ieftină pentru că este subvenţionată de toţi consumatorii de curent din România prin sistemul certificatelor verzi. Prin lege, fiecare MWh produs în centralele eoliene şi solare este preluat automat în sistem şi primeşte subvenţie. MWh eolian primeşte jumătate de certificat verde, iar cel solar trei certificate. Un certificat verde costă 27 de euro, deci administratorului parcului eolian îi intră din start în buzunare 13,5 euro pentru fiecare MWh produs, iar „fotovoltaicului” 81 de euro. Pe lângă aceste sume, investitorii din domeniu mai primesc bani şi la vânzarea propriu-zisă a energiei pe piaţă. Preţul mediu pe bursă este de 50 de euro, dar firmele din industria regenerabilă pot vinde mai ieftin MWh, pentru că îşi permit.

 

România are instalaţi circa 4.500 de MW în centrale eoliene şi solare, la o capacitate totală de producţie, care include şi termocentrale vechi, cu o tehnologie depăşită, ce sunt pornite doar ocazional, de 20.000 de MW.

Ţara noastră are un mix echilibrat de energie. O treime din producţie este hidro, o treime termo, restul fiind energie nucleară şi energie verde. Populaţia consumă anual circa 11 TWh din cele mai ieftine surse de energie, exceptându-le pe cele regenerabile: hidro şi nucleară.

 

 

Te-ar putea interesa și: