Deși situl nuclear și-a încetat activitatea în 2003, procesul de dezafectare înaintează lent, iar o scurgere radioactivă activă din 2018 riscă să continue până la sfârșitul anilor 2050, mult peste termenul inițial estimat – anul 2040.
Clădirea vizată, cunoscută sub acronimul MSSS, stochează deșeuri provenite din reactoarele vechi de tip Magnox și este considerată de Autoritatea britanică de dezafectare nucleară (NDA) drept „cea mai periculoasă clădire din Regatul Unit”. Conform datelor raportate, lichidul contaminat se scurge într-un ritm capabil să umple o piscină olimpică o dată la trei ani.
Sit nuclear cu osturi în creștere
În contextul riscurilor ridicate, autoritățile avertizează că fiecare zi pierdută înseamnă un pas mai aproape de eșecul în cursa contra timpului. Geoffrey Clifton-Brown, președintele comisiei parlamentare, a declarat că Sellafield „prezintă riscuri intolerabile” și că semnele actuale indică o posibilă depășire a punctului critic.
Pe lângă provocările tehnice, raportul evidențiază și dificultăți administrative și financiare. Obiectivele anuale privind extragerea deșeurilor din clădirile contaminate au fost ratate în mod constant. Costul total al procesului de dezafectare a fost revizuit recent în octombrie 2024 de National Audit Office la suma colosală de 136 miliarde de lire sterline, cu aproape 19% mai mult decât estimările din 2019.
E radioactiv sau nu?
În ciuda promisiunilor NDA că particulele radioactive ar fi reținute în sol și nu ar reprezenta un pericol pentru public, raportul subliniază că impactul de mediu rămâne major, iar finalizarea întregii operațiuni este estimată abia în 2125.
Scurgerea radioactivă de la Sellafield devine, astfel, un simbol al întârzierilor și subfinanțării periculoase în domeniul nuclear.
Despre Sellafield
Sellafield Ltd are aproximativ 11 000 de angajați și este situat pe coasta Cumbriană de Vest, lângă Marea Irlandei, la periferia vestică a Parcului Național Lake District.
Situl este operațional încă din anii 1940 și a condus dezvoltarea industriei nucleare din Regatul Unit, de la producția de plutoniu pentru programul de descurajare nucleară al țării până la dezvoltarea producției de energie nucleară.
Situl găzduiește Calder Hall, prima centrală nucleară comercială din lume, care a funcționat între 1956 și 2003. De la închiderea Calder Hall și a celor trei reactoare Windscale (Windscale Advanced Gas-cooled Reactor, Windscale Pile 1 și Windscale Pile 2), pe amplasament nu se mai produce energie electrică.
Majoritatea instalațiilor de pe amplasament se referă la funcția principală a acestuia de reprocesare a combustibilului de la reactoarele nucleare pentru recuperarea uraniului și a plutoniului, precum și la prelucrarea și depozitarea deșeurilor rezultate din această activitate. Reprocesarea combustibililor oxizi a încetat în 2018, iar reprocesarea Magnox a încetat în 2022. Situl primește și depozitează în continuare combustibil de la flota britanică de reactoare avansate răcite cu gaz.
Sellafield Ltd se concentrează acum pe remedierea și curățarea sutelor de instalații nucleare și nenucleare de pe amplasament; depozitarea în condiții de siguranță și securitate a materialelor nucleare speciale; și recuperarea în condiții de siguranță a deșeurilor nucleare din iazurile și silozurile vechi, în vederea depozitării în instalații moderne.
