✔ Investiţii pentru obţinerea de avize şi autorizaţii pentru toate instituţiile de învăţământ. În România, potrivit datelor ministerului Educaţiei, trei milioane de elevi frecventează cele 4.221 de clădiri școlare care necesită aviz de la Inspectoratul de Urgență și autorizație de sănătate de la direcțiile de sănătate publice. La ora actuală, sunt foarte multe clădiri vechi în care nu se mai pot face investiții, dar și unități în care s-ar fi putut face investiții, însă autoritățile locale nu au accesat fondurile puse la dispoziție.
✔ Salarii mai mari pentru profesori. La noi, profesorii de multă vreme primesc niște salarii mici, pe care nu s-ar angaja nimeni. Astfel că, oamenii potriviți nu mai ajung în funcțiile care li s-ar fi cuvenit și optează pentru o altă carieră, lucru care a fost observat și rezolvat de fondatorii școlilor private. Așa că nu-i de mirare lipsa unor cadre didactice dedicate, întrucât devine mult mai mare interesul profesorilor de a da medicații neimpozitate, decât să-i învețe pe elevi în sala de curs. 
✔ Situaţia dezastruoasă a achiziţiei centralizate de manuale. În Europa, niciun minister al educaţiei nu achiziţionează centralizat manuale, făcând propriile reguli. Subvenţia/elev este dată şcolilor, care se ocupă de selecţie şi achiziţie direct de pe piaţă (de la librării, edituri, magazine online etc). Peste tot în Europa evaluarea de calitate este despărţită de achiziţia propriu-zisă, ba există şi ţări (ex. Spania) care nu evaluează şi nu aprobă conţinutul manualelor, singura conditie fiind respectarea programei scolare. La urma urmei, calitatea o apreciază utilizatorii. 
✔ Reglementarea legislativă a sistemului de homeschooling. În străinătate funcționează de minune homeschoolingul, însă românii par să nu fie pregătiți, în contextul în care legea interzice și pedepsește retragerea copilului de la școală. Într-un astfel de sistem, părintele devine profesorul copilului. 
✔ Renunţarea la teme. E imposibil să nu dai teme elevilor, ar spune orice român trăit și crescut în sistem. Însă străinii au înțeles că nu e nevoie ca elevii să învețe după o zi de școală, astfel se pune accent pe comunicarea în familie și pe alte activități pe care le poți face cu copilul tău. Mai ales că școala nu ar trebui să aibă vreun drept în a dicta copiilor și părinților ce să facă atunci când nu sunt la școală. 

CITIȚI ȘI:

Ce trebuie să facă noul guvern pentru a scoate România din primitivism

Resetarea justiției

Comunicații: Internet în toată țara

De ce are nevoie agricultura

Țară, țară, vrem angajați!

TURISM: Țara care are "de toate"

Sectorul energetic are nevoie de o reformă din temelii

Mediu: viitorul nu arată bine

Sistemul de sănătate este "bolnav"

2017, anul deschiderii a cel pu'in 160 km de autostradă

 

Te-ar putea interesa și: