Toti cei care au asteptat ca raportul de tara sa transeze data aderarii la Uniunea Europeana raman in stand-by. Mai stau pe bara si chibiteaza inca sase luni, pentru ca evaluarea in scopul recomandarii clauzei de salvgardare va fi facuta de catre forurile europene in mai. In esenta, atitudinea de asteptare cu sufletul la gura si pumnii stransi a notelor si calificativelor de la Bruxelles, indusa in societate de politicienii romani si amplificata pana la limita suportabilului de media si ong-uri, este un stres inutil. Se repeta insa an de an, accentuand sindromul euroscepticismului, ce face ca, in prag de aderare, majoritatea romanilor sa treaca periculos din extrema extazului in cea a neincrederii. Tot mai multi si din toate segmentele sociale vor sa capete cetatenia europeana cat mai tarziu. Saracii, pentru ca din ceea ce guvernele ultimilor cinci ani au prezentat drept reforme impuse de la Bruxelles, au inteles somaj, scumpiri, asigurari de sanatate in degringolada, coruptie de sus pana jos. Clasa de mijloc se teme de schimbare si stie ca accesul la libertatile fundamentale ale pietei interne unice nu este instantaneu pentru estici. In lipsa informatiilor tehnice, de nisa, anticipeaza disparitia multor afaceri si locuri de munca. Oligarhia pentru ca stie incotro se indreapta, respectiv spre taierea vaselor comunicante cu sectorul public, sursa de imbogatire care a propulsat-o acolo unde este, in topul bogatasilor, patroni de societati falimentare.



“Un instrument de lucru birocratic al Comisiei Europene, bazat cu precadere pe rapoartele guvernului de la Bucuresti si lipsit de orice aspect spectaculos, este tratat ca un bestseller scos de sub tejghea in ultima clipa”, aduce la dimensiunile reale raportul de tara directorul Institutului European din Romania. Nicolae Idu pune in prim plan ceea ce ar trebui sa constituie, in acest moment, preocuparea politicienilor si analistilor de toate culorile: ce vom face dupa momentul aderarii, indiferent ca acesta este 2007 sau 2008. “Nu gandim in perspectiva perspectiva, totul se petrece pe moment, intre doua vizite ale unor comisari europeni si intre rapoartele Comisiei”, spune Nicolae Idu. Lipseste cu desavarsire preocuparea fata de problemelor reale ale Romaniei – vulnerabilitatea capitalului autohton, administratia publica la pamant, lipsa planurilor de dezvoltare economica pe termen lung, indiferenta politicului fata de educatie si sanatate.

Studiu de rutina transformat in material propagandistic

Pentru cel care a incheiat negocierile de aderare in numele Romaniei, deputatul Vasile Puscas, raportul de anul acesta al Comisiei Europene este, dintr-o anumita perspectiva, ingrijorator: “Documentul arata doar ce am facut, nu indica concret punctele slabe, nici efectele ne indeplinirii angajamentelor. Este un studiu de rutina, un document de etapa, nu spune nimic din ceea ce noi nu stim, iar reactia politicienilor romani la acesta denota complexe de inferioritate si neincredere in propriile evaluari”.

Raportul de tara nu schimba realitatea in care traim cu totii, nici macar nu o reflecta asa cum o cunoastem fiecare dintre noi. Nu face decat sa intoarca in tara situatiile scriptice privind reformele pe domenii de activitate trimise in cursul anului de Executiv, insotite de concluziile functionarilor europeni, care urmaresc, pe sectoare, daca ne incadram in parametrii stabiliti la incheierea negocierilor.



“Un instrument de lucru birocratic al Comisiei Europene este tratat ca un bestseller de natura sa schimbe destine, scos de sub tejghea in ultima clipa.”

Nicolae Idu,

directorul Institutului European din Romania







“Reactia politicienilor romani la raportul anual al Comisiei Europene denota complexe de inferioritate si neincredere in propriile evaluari.”

Vasile Puscas,

deputat, fost negociator al Romaniei cu UE