Fibrex SA din Savinesti, producator de fire si fibre poliamidice, a fost prima societate care a intrat in procesul de recuperare a creantelor bugetare prin vanzarea actiunilor detinute de stat. in ciuda faptului ca societatea ducea cu ea povara grea a datoriilor catre institutii bugetare, furnizori si Agentia de Valorificare a Activelor Bancare, pozitia de unic fabricant pe piata interna, pentru o gama de produse chimice si textile, a intretinut sperantele Ministerului Finantelor ca vanzarea actiunilor va fi un mare succes. Succes de care avea nevoie, pe de o parte, pentru a-si carpi un buget secatuit de resurse, iar pe de alta parte, pentru a bifa o initiativa prin care ministerul sa demonstreze ca a pornit cu pasi fermi spre recuperarea creantelor bugetare.
Fibrex SA a mai fost oferita la privatizare de catre Fondul Proprietatii de Stat (FPS), dar incercarile de vanzare au esuat. Poate pretentiile FPS in ceea ce priveste pretul pe actiune, poate neintelegeri care s-au ivit plecand de la volumul datoriilor societatii au avut un cuvant greu de spus in retragerea ofertelor potentialilor investitori. Directorul economic, Vasile Gherasim, recunoaste ca situatia intreprinderii nu era roz. „in plus, pe fondul regresului economiei romanesti (fie pentru ca societati din industria usoara si-au incetat activitatea, fie pentru ca au optat pentru operatiuni in lohn), consumul de fire si fibre nylon in tara s-a diminuat accelerat, ajungand ca in primele luni ale anului trecut sa reprezinte doar 8,75% fata de media consumurilor lunare din anii 1989 – 1990”, a precizat Gherasim.
Societatea avea insa un atu. Dupa retragerea de pe piata a societatii Polorom SA din Roman (in 1997), cu obiect similar de activitate, Fibrex a ramas unic producator pentru o serie de produse (fire poliamidice textile, tehnice, covor, fibra poliamidica, retele cord poliamidice, granule poliamidice, acid adipic, caprolactama), pentru care isi pastrase si piata externa. Practic, indicatorul cu care societatea putea atrage investitori era dat de soldul balantei comerciale, pozitiv si in crestere din 1990 (de la 702.000 dolari in 1990, la peste 18 milioane dolari in 1998). in plus, societatea prezinta o importanta zona de impact asupra industriei romanesti, cu legaturi in procesul de fabricatie al unui numar de peste 800 firme din industria textila, chimica, alimentara, a medicamentelor, industria electronica, electrotehnica, constructoare de masini. Si totusi, privatizarea societatii s-a lasat mult asteptata.
Potrivit unor surse din societate, interesul pentru pachetul majoritar de actiuni a reinviat o data cu primele semne de revenire a activitatii, in a doua parte a anului trecut. Cand Ministerul Finantelor s-a hotarat, in sfarsit, sa valorifice oportunitatile oferite de Ordonanta privind recuperarea creantelor prin vanzare de actiuni (preluate de la FPS), intentiile investitorilor au inceput sa ia o forma concreta.
Firma Radici, din Italia, un partener extern traditional al societatii Fibrex (vreme de aproape cinci ani italienii achizitionau produse ale societatii), a actionat prompt, prezentand intermediarilor intentiile de cumparare a actiunilor.
Italienii au platit
123 miliarde lei
Ordonanta care reglementeaza procesul de vanzare a actiunilor pentru recuperarea creantelor ofera largi posibilitati de negociere: reesalonari de datorii pana la anularea penalitatilor de intarziere. Pentru a-si asigura succesul operatiunii, Ministerul Finantelor a acceptat stergerea tuturor penalitatilor de intarziere a platilor catre institutiile bugetare, suma care se ridica la 133 miliarde lei. Suma datoriilor, spalate de penalitati si ramasa de plata, este de 123 miliarde lei, din care 69 miliarde revin Ministerului Muncii si Protectiei Sociale. in acelasi timp, societatea avea datorii in valoare de 56 miliarde lei catre furnizori si obligatii de plata catre AVAB (in contul creditelor contractate si neachitate catre Bancorex) in suma de 193 miliarde lei.
Concomitent cu tranzactia condusa de Ministerul Finantelor, firma Radici s-a angajat sa preia si creantele pe care AVAB le avea asupra Fibrex. Calculul italienilor era simplu. Preluau o creanta al carei echivalent in lei era de aproximativ 10 milioane de dolari (la aproape 50% din valoare), pe care printr-o majorare de capital o convertea in actiuni. insa, in mod paradoxal, cei care au reprezentat firma Radici au omis un amanunt care in ultima instanta s-a dovedit esential in reusita afacerii. Conform statutului societatii, hotararile in adunarea generala a actionarilor se pot lua cu doua treimi din voturi. O majorare de capital ar fi trebuit validata de AGA. Or Radici, in aceasta operatiune avea in coaste SIF Moldova, care detine 37,59% din capitalul social al Fibrex. SIF Moldova a simtit rolul pe care-l are in aceasta afacere si a jucat tare, potrivit unor surse implicate in procesul de vanzare a societatii Fibrex. Miza era prea mare pentru ca SIF Moldova sa dea cu piciorul unei afaceri din care sa obtina un castig frumos.
Negocierile cu
SIF Moldova continua
Pentru a evita posibile surprize neplacute, dupa preluarea pachetului de 51% din actiuni firma Radici a intentionat sa preia si pachetul detinut de SIF Moldova. Dar reprezentantii SIF au tinut la pret, neacceptand valoarea propusa de italieni si, in plus, aducandu-le aminte de puterea de vot pe care o detin cadrul AGA. Lucrurile s-au complicat, iar italienii au dat de inteles ca renunta la intreaga afacere. Ministerului Finantelor acest esec i-ar fi patat serios imaginea. Si a mobilizat toate fortele pentru a-i intimida pe reprezentantii SIF, amenintand cu controale ale Garzii Financiare si Ministerului de Interne, asupra societatii.
Radici a revenit asupra deciziei si a admis, in cele din urma, sa finalizeze tranzactia inceputa cu Ministerul Finantelor si AVAB. Iar atitudinea italienilor a fost pusa pe seama faptului ca Alexandru Matei, presedintele SIF Moldova, a fost speriat de autoritatile romane. Presedintele SIF recunoaste ca „au fost cateva telefoane”, dar spune ca SIF Moldova a fost supusa multor controale si ca, practic, nici o amenintare nu mai poate speria o societate care a facut obiectul unor anchete parlamentare .
Matei sustine ca ii convine sa-si vanda actiunile. „Este o afacere buna pentru investitorii nostri. La volumul acesta n-am incheiat nici o tranzactie pana acum, si banii pe care i-am putea incasa nu ni i-ar aduce prea curand societatea Fibrex, chiar in conditiile in care vor fi demarate serioase proiecte de investitii”. El spune ca a ajuns la un punct comun cu investitorul italian, dar asteapta sa vada daca se va finaliza. Desi n-a avansat o suma pe care este dispus sa o accepte, Matei spune ca nu va fi de acord decat unui pret peste valoarea nominala a actiunii (de 25.000 de lei).
Italienii s-au instalat deja la Fibrex. Ramane de vazut insa cum vor reusi, pana la urma, sa scape de SIF Moldova din actionariatul societatii.