Cu un singur jucător pe piaţă, regulile eliberării unei astfel de poliţe pentru agenţiile de turism s-au schimbat dramatic, atât din punct de vedere financiar, cât şi din punct de vedere al documentelor ce trebuie depuse. Pentru o companie nouă din turism apare obstacolul aproape imposibil de depăşit: asigurarea obligatorie în caz de insolvenţă. Aici, orice companie nouă trebuie să depună mai multe documente decât la înfiinţarea firmei sau decât la dosarul pentru deschiderea unei agenţii.

Pentru a deţine o agenţie de turism, pe lângă o listă de documente necesare, fiecare companie trebuie să fie asigurată în caz de insolvenţă. Aceasta asigurare, obligatorie conform legislaţiei, este utilă turistului, acesta fiind protejat de poliţa de asigurare a agenţiei în cazul în care aceasta intră in insolvenţă. Astfel turistul poate recupera total sau parţial sumele achitate de către el operatorului în turism, sau, în cazul în care turistul se află în altă ţară şi operatorul intră în insolvenţă pe timpul cazării, turistul este repatriat folosindu-se poliţa de asigurare.

Cadrul legal este unul potrivit, orice agenţie de turism având tot interesul să fie asigurată în caz de insolvenţă pentru a-şi feri clienţii de neplăceri. Starea de insolvenţă a unei companii nu duce obligatoriu la falimentul acesteia, putând apărea din diverse motive, inclusiv din cauza falimentului unui tur operator din străinatate sau a unui hotel cu care agenţia a avut contract şi a achitat în avans cazarea turiştilor. În cazul în care nu există destule fonduri pentru returnarea sumelor achitate de către turişti, singura şansă de returnare este exact apelarea la insolvenţă şi recuperarea prin asigurare, urmând ca, în conformitate cu legea, respectiva companie să îşi poată redresa activitatea în termenul stabilit legal.

Dacă avem legi care obligă firmele din turism să obţină anumite documente, de ce sunt aceste documente aproape imposibil de obţinut? Fără posibilitatea de a-şi obţine asigurarea în caz de insolvenţă, agenţiile de turism sunt condamnate la dispariţie dupa ce au încercat în toţi aceşti ani de criză să reziste în economia românească.

Cel mai mare risc rămâne cel pe care îl vor suferi clienţii agenţiilor şi care, în caz de insolvenţă, vor rămâne descoperiţi oriunde s-ar afla în lume, iar compania nu le mai poate asigura nici întoarcerea acasă, cu atât mai puţin continuarea vacanţei pentru care au plătit. Această lovitură dată agenţiilor va afecta şi turismul în general, agenţiile fiind cele care investesc sume importante în tot ceea ce înseamnă promovare.

Pe termen scurt este posibil să asistăm la o situaţie extrem de periculoasă, şi anume aceea în care agenţiile mici să nu mai poată să îşi achiziţioneze astfel de asigurări, expunerea turiştilor la riscuri devenind foarte mare. Pe de alta parte, orice control din partea MDRT pe aceasta temă poate duce la retragerea licenţei pentru un procent îngrijorător de agenţii de turism. Acest fenomen va apărea însă nu din vina agenţilor economici, ci datorită refuzului categoric al asiguratorilor de a elibera asigurările necesare conform legislaţiei în vigoare.

Pe termen mediu, este posibil să asistăm la dispariţia majorităţii agenţiilor mici şi mijlocii, agenţii care aduc în prezent venituri la bugetul de stat. În acelaşi timp, agenţiile mari şi o parte dintre cele medii vor căuta soluţii legale pentru a opera în domeniu în România, însă fără a mai fi sub jurisdicţia românească, deschizând companii în alte state europene sau companii off-shore. Acest lucru ar fi o lovitură pentru bugetul de stat şi pentru turismul românesc în general.

Aşa cum poliţele RCA sunt obligatorii, la fel şi cele ale agenţiilor de turism sunt obligatorii, scuza ieftină a riscului financiar invocată de către asiguratori nefiind bazată pe adevăr. Dacă analizăm numărul enorm de mare al poliţelor RCA folosite în accidentele rutiere vom observa că expunerea financiară a agenţiilor de turism nu depăşeste riscul poliţelor RCA. În acelaşi timp, cea mai scumpă poliţă pentru tur operatori are valoarea unei acoperiri de 50.000 dolari, în timp ce poliţele RCA ajung să asigure sume de peste un milion de euro. În mod evident, riscul poliţelor RCA este împărţit de un număr mare de asiguratori, în timp ce în prezent a mai rămas o singură companie ce oferă asigurări agenţiilor de turism, ceea ce duce imediat la costuri exagerate. Există riscul ca, mergând pe această direcţie, să rămânem fără asiguratori pentru agenţiile de turism din România. Această situaţie nemaiîntâlnită trebuie analizată de către ministerul de resort care, împreună cu reprezentanţii operatorilor din turism, dar şi cu cei ai companiilor de asigurări, trebuie să identifice o soluţie de deblocare imediată a problemei.