Miza principală a acestora este de a explica maniera în care se poate garanta remunerarea corespunzătoare a statului în cazul în care – așa cum este din ce în ce mai probabil să se întâmple în viitor – statele membre decid să își recapitalizeze băncile utilizând instrumente, cum ar fi acțiunile ordinare, a căror remunerare nu este fixată în prealabil.
A fost aprobată, de asemenea, o metodologie revizuită pentru remunerarea garanțiilor acordate pentru necesitățile de finanțare ale băncilor – care reprezintă până în prezent cea mai mare parte a ajutoarelor – pentru a se garanta corelarea comisioanelor plătite de bănci cu riscurile intrinseci ale acestora, mai degrabă decât cu riscul legat de statul membru în cauză sau de piață în ansamblul său. Normele se vor aplica atâta timp cât acest lucru va fi necesar, având în vedere condițiile pieței.
Gradul ridicat de tensiune care a caracterizat piețele datoriilor suverane începând din vara acestui an au accentuat presiunile asupra sectorului bancar din UE, făcând necesară prelungirea normelor extraordinare aplicate în contextul crizei, inclusiv pentru a facilita punerea în aplicare a pachetului de măsuri bancare aprobat de șefii de stat și de guvern în luna octombrie.
Pachetul de măsuri urmărește să restabilească încrederea în sector prin acordarea de garanții pentru finanțarea pe termen mediu și prin crearea unei rezerve temporare cu o rată a capitalului propriu de 9 % și constituită din capital cu cea mai bună cotație, după estimarea valorii de piață a expunerii la riscul datoriilor suverane.
În perioada 2008-2009, Comisia Europeană a adoptat norme speciale privind ajutoarele de stat pentru a permite statelor membre să sprijine sistemul bancar în timpul crizei financiare și să mențină astfel stabilitatea financiară, evitând apariția unor denaturări nejustificate ale concurenței pe piața unică a Uniunii Europene.
Pachetul de măsuri de criză a fost adoptat pentru prima dată în perioada 2008¬2009, în contextul crizei financiare declanșate în urma prăbușirii grupului Lehman Brothers.
Normele impuse în contextul crizei și-au dovedit eficacitatea, asigurând restructurarea băncilor atunci când acestea trebuie să-și modifice modelele economice pentru a-și asigura viabilitatea pe termen lung, de exemplu, în cazul în care acestea se bazează într-o proporție semnificativă pe activități riscante. Garantând, de asemenea, o împărțire echitabilă a costurilor între acționarii și deținătorii de capital hibrid, Comisia a redus, în ultimă instanță, ponderea contribuțiilor publice în ajutorul acordat băncilor.
„Exacerbarea tensiunilor de pe piețele datoriilor suverane a exercitat o presiune crescândă asupra băncilor din Uniune, justificând extinderea normelor aplicate în contextul crizei, în special pentru a contribui la adoptarea pachetului de măsuri aprobat de Consiliul European în octombrie pentru a restabili încrederea și pentru a continua restructurarea necesară a sectorului”, a declarat Joaquín Almunia, vicepreședintele Comisiei responsabil pentru politica în domeniul concurenței, adăugând: „Vom continua să insistăm asupra necesității restructurării și curățării bilanțurilor acolo unde este cazul, pentru a întrerupe cercul vicios creat de criza datoriilor suverane și de deficiențele sectorului financiar. În contextul aplicării normelor, Comisia va ține seama pe deplin de elementele care indică faptul că băncile pot fi viabile pe termen lung fără a avea nevoie de o restructurare semnificativă."
Comisia Europeană va continua să acorde aprobări temporare rapide ori de câte ori acest lucru este necesar pentru a menține stabilitatea financiară, cu condiția ca termenii intervenției sale să fie conformi cu orientările oferite.

Planuri de restructurare
Comisia va continua să impună statelor membre obligația de a prezenta un plan de restructurare (sau o versiune actualizată a unui plan aprobat anterior) pentru toate băncile care beneficiază de sprijin public sub formă de măsuri de recapitalizare sau de salvare a activelor depreciate, din surse naționale sau ale UE, indiferent de amploarea sprijinului sau de motivul acordării acestuia.
Comisia va stabili în ce măsură este necesară restructurarea în urma unei evaluări proporționale a viabilității pe termen lung a băncilor, ținând pe deplin seama de toate elementele relevante: dacă penuria de capital este, în principal, legată de o criză de încredere privind datoria suverană, dacă infuziile de capital public se limitează la suma necesară pentru a compensa pierderile care decurg din evaluarea la prețul pieței a obligațiunilor suverane ale statelor membre ale SEE în bănci care, cu excepția acestor datorii, sunt viabile, precum și dacă analiza arată că banca în cauză nu și-a asumat riscuri excesive achiziționând datoria suverană.
Băncile care nu au primit sprijin public sub formă de măsuri de recapitalizare sau de salvare a activelor depreciate, dar beneficiază de fonduri garantate de stat nu trebuie să prezinte planuri de restructurare. Numai „marii consumatori” de garanții de stat pentru pasivele lor vor fi în continuare obligați să prezinte Comisiei analize ale viabilității.