Odată ajuns în fotoliu de manager, sponsorul, uneori, neavând nicio tagenţă cu domeniul în care activează societatea pe care trebuie să o conducă începe documentarea: cu cine are încheiate contracte societatea, pe unde se scurg banii, cine fură mai mult. O perioadă scurtă se fereşte să iasă în faţa opiniei publice, argumentând prin faptul că trebuie să vadă situaţia reală din companie.

Cam asta este, pe scurt, povestea cu numirile în funcţia de director general la societăţile de stat. Este adevărat şi faptul că această practică este cunoscută în România, dar mai interesantă este performanţa înregistrată de noul manager: îi concediază pe oamenii fostului director, pentru a-şi angaja rubedeniile lui, anulează unele contracte, atribuie altele, că doar este stăpân. Acest lucru continuă până când supără pe cineva din partid sau până când buzunarul nu-i mai permite să contribuie îndeajuns la puşculiţă, pentru că mai cresc şi pretenţiile. Unii reuşesc prin abilităţile lor să rămână în fruntea societăţii chiar şi dacă se schimbă guvernul, ministrul etc.

Un exemplu în acest sens este directorul general de la combinatul chimic Oltchim. Domnul Roibu este şef la combinat de peste 20 de ani, reuşind să treacă cu brio peste multe "furtuni". Nu am în intenţie să dezbat în această opinie cât de performant este managementul făcut de domnul Roibu, dar se pare că în sfârşit ceea ce presa a scos la iveală în ultimul an nu a rămas fără ecou. În decursul zilei de astăzi s-ar putea decide înlocuirea “baronului” din Vâlcea din fruntea societăţii, al cărei proces de privatizare începe uşor să se mişte.

Acesta nu este singurul care pe cale să-şi piardă „fotoliul călduţ”. Pe listă mai sunt şi alţi. La câţiva a făcut referire chiar şeful statului în urmă cu mai bine de şase luni, după ce reprezentanţii FMI l-au vizitat la Cotroceni. Vă mai amintiţi ce a spus atunci Traian Băsescu? O să redau integral declaraţia preşedintelui României pentru a fi cât mai bine înţeles, pentru că lucrurile, cred eu, încep să prindă contur.  

“Sectorul privat s-a ajustat şi s-a adaptat, dar societăţile, regiile de stat, au stat şi au privit la criză. Ori, anul 2011 este anul în care obiectivul major este optimizarea funcţionării regiilor statului şi a regiilor de interes local sau a societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat şi a societăţilor cu capital majoritar de stat de importanţă locală. Aici, nu am nicio ezitare să vorbesc public despre câteva dintre societăţile şi regiile care sunt în atenţie pentru anul 2011 şi până la sfârşitul anului funcţionarea acestora trebuie optimizată. Mă refer la cele două complexe energetice, Turceni şi Rovinari, la Compania Naţională a Huilei, cel mai mare datornic la bugetul statului şi cel mai mare neplătitor către fondurile de pensii, de sănătate ş.a.m.d., Termoelectrica, Oltchim, Poşta Română şi multe altele, dar sunt câteva pe care am ţinut să le menţionez public. De ce le menţionez public? Pentru că pierderile lor, arieratele lor sunt plătite de fiecare român. Şi de ce le plătim? Pentru că nişte domni manageri, bine instalaţi politic şi blagosloviţi politic nu au niciun fel de apăsare, nici legată de arierate, nici legat de stocuri, nici legat de creşterile de personal şi de fonduri de salarii. Ei sunt marii „boieri” ai economiei româneşti. „Baronii” economiei româneşti îi găsim, în primul rând, la regiile de stat. Cu această ocazie atrag atenţia şi regiilor profitabile. Faptul că un Romgaz, un Transgaz, Hidroelectrica sau ştiu eu ce altă companie cu capital majoritar de stat înregistrează profit nu spune mare lucru, pentru că a înregistra un profit de o sută de milioane când tu ai potenţial să obţii un profit de 500 de milioane intră în aceeaşi categorie cu managerii cărora nu le pasă de arierate. Deci îmbunătăţirea managementului în regii şi în societăţile de stat este prioritatea zero a anului 2011”.

Revenind la aşa-zisă listă, se poate observa că declaraţia şefului statului nu a rămas fără urmări. Ieri, directorul general al Hidroeletrica a demisionat invocând “motive personale”. Demisia acestuia a venit la numai câteva zile după ce un alt director al unei societăţi de stat din ograda ministrului Ion Ariton şi-a prezentat demisia. Este vorba de Pompiliu Budulan de la Nuclearelectrica, operatorul centralei de la Cernavodă.

Amândouă companiile sunt, să zic aşa, strategice pentru economia românească. Hidroelectrica şi Nuclearelectrica asigură aproape jumătate din consumul naţional de energie electrică. Amândouă companiile au mari proiecte de investiţii care sunt întârziate, iar “căpuşele” din jurul lor sunt  încă la loc de cinste. În ambele demisii s-au invocat “motivele personale”, dar adevărul este cu totul altul. Probabil va mai trece ceva timp pentru a afla exact motivele care au dus la aceste demisii, unele frânturi au apărut deja, Pompiliu Budulan şi-ar fi angajat fiica la Nuclearelectrica, iar Constantin Trihenea, fiul la Hidroelectrica, cel puţin asta a relatat presa.

O altă asemănare între cele două companii este că nu vor avea un nou manager român şi vor intra pe lista companiilor cu management privat. Rămâne să vedem cine va mai invoca "motivele personale" până la finele anului, pentru a ne încadra în termenul preşedintelui Traian Băsescu.

Te-ar putea interesa și: