Scurte interpretări despre concepțiile politice ale liderilor contemporani

Orice organism statal este format din politicieni aleși în urma unor complicate manevre de partid și prin alegeri ce pun pe drumuri popoare întregi. Campaniile electorale sunt organizate de specialiști în manipularea mulțimilor și totul se face pentru acapararea puterii în vederea aducerii fericirii votanților. Se face totul pentru un patriotism fierbinte și votanților trebuie să le intre bine în cap ideea că fără un vot dat cui trebuie viața nu mai poate să decurgă normal.

Au trecut și luptele politice pentru putere din Ungaria și a ieșit învingător din nou Viktor Orban, lider convins că luptă împotriva întregii lumi ce este hotărâtă să nimicească prin orice mijloace țara din bazinul dunărean. Mereu sunt indicați mulțimilor dușmani, ultimul pe listă fiind conducătorul Ucrainei.

Această gândire simplă, în alb și negru, nu duce la lucruri bune și ia definitiv gândirea corectă. Premierul maghiar este convins că trebuie să colaboreze cu Rusia pentru că Occidentul, Uniunea Europeană, este periculos prin ideile promovate. Oare să fie adevărat sau se cunoaște prea puțină istorie? Adevărul este că toate nenorocirile Ungariei au venit dinspre est, dar este greu să înțelegi legile oferite gratis de trecut. Revoluționarii maghiari au dorit în anul 1848 să elimine dominația habsburgică și au început să înfrunte forțele austriece în numele libertății. Dacă erau ceva șanse de rezistență împotriva Vienei, toate speranțele au fost spulberate de sosirea forțelor țariste în 1849. Mai mult. Conducerea de la Budapesta a visat să se dezvolte în cadrul Imperiului habsburgic prin deznaționalizarea minorităților etnice și să formeze un nou pol de putere în Europa Centrală. Ofițerii germani observau că partea maghiară subminează efortul de război al Puterilor Centrale, dar ostilitățile erau duse mai departe fără să fie luate măsuri împotriva sabotorilor. Lovitura de grație împotriva Ungariei Mari din cadrul celebrei Austro – Ungaria a fost dată de diviziile ruse aflate sub conducerea generalului Brusilov în vara anului 1916. Armata dublei monarhii a rezistat numai prin sosirea trupelor germane și s-a destrămat în toamna anului 1918. Un mit istoric s-a destrămat ca un fum.

Haosul de la sfârșitul conflagrației mondiale a asigurat ascensiunea unei mișcări bolșevice ce era de o cruzime deosebită și nimicea tot ceea ce era tradiție maghiară în numele unui internaționalism ucigător. Liderii de la Budapesta erau încurajați de la Moscova să acționeze pe post de spărgători de gheață ai păcii ce se stabilea treptat pe continent. Populația Ungariei urma să fie carne de tun în revoluția maghiară, dar zisa mișcare revoluționară a fost înfrântă în august 1919. Armata română a adus liniștea și fericirea poporului vecin, cel care ar fi fost altfel supus unei politici de purificare ideologică prin execuții și lagăre de concentrare. Modelul comunist nu cunoștea alte soluții de conducere. A urmat Al Doilea Război Mondial și trupele sovietice au nimicit statul ridicat de conducerea de la Budapesta prin atacarea vecinilor. Tancurile cu stele roșii au instaurat comunismul în cele mai atroce forme și oamenii s-au revoltat în 1956. A fost nevoie de intervenția mașinilor de luptă care au strivit vise și trupe cu șenilele nemiloase din oțel. Maghiarii au fost nevoiți să fugă unde au văzut cu ochii până când forțele de represiune comuniste au închis din nou granița. Au plecat din țară peste 200.000 de persoane care n-au mai vrut să suporte experimentele economice, sociale și politice aduse de trimișii Moscovei. Brutalitatea unor birocrați incompetenți este greu de suportat.

Fericirea Ungariei a fost adusă numai prin colaborarea cu civilizația Occidentului și prin preluarea ideilor moderne, dar este greu în lumea politică de astăzi să vezi adevărul. Mulți spun că iau decizii pentru progresul popoarelor, dar acționează exact pe dos.