În acest sens, el prezintă, în Daily Mail, un scenariu pesimist a ceea ce s-ar putea întâmpla în cazul în care Scoţia chiar s-ar separa de Marea Britanie.

Prima problemă cu care s-ar confrunta noul prim-ministru al Scoţiei, Alex Salmond, ar fi declinul înregistrat de moneda scoţiană pe pieţele internaţionale. Singura opţiune a guvernului Salmond va fi ridicarea ratelor dobânzilor, cu efect dezastruos asupra propriei economii.

O altă problemă pe care istoricul Roberts o anticipează pentru Scoţia independentă este pierderea ratingului maxim AAA de la agenţia Standard & Poor’s, moment în care ţara va cere ajutor de la Bruxelles.

"În circumstanţe normale, Uniunea Europeană ar fi încântată să aibă un nou stat membru precum Scoţia, mai ales un stat refugiat din Marea Britanie, dar împrejurările economice din vara anului 2014 nu vor fi normale. În contextul în care Grecia va părăsi zona euro, iar Portugalia şi Italia vor stârni în continuare îngrijorarea economiştilor, nici cancelarul german Angela Merkel şi nici preşedintele francez Francois Hollande (ales în locul lui Nicolas Sarkozy) nu vor dori să ajute o altă ţară mică", explică istoricul citat.  

În plus, în momentul unei separări a Scoţiei de Marea Britanie, va fi ridicată şi problema împărţirii datoriei naţionale. Proporţional cu populaţia sa, Scoţia ar trebui să moştenească o datorie de 110 miliarde de lire sterline, din totalul de 1.400 de miliarde.

Înainte de independenţă, Partidul Naţional Scoţian susţinea că ţara va "moşteni" în mod automat locul său în UE, numai că în realitate acest lucru nu va fi acceptat de puterile de la Bruxelles, la fel cum reprezentarea ţării va avea de suferit şi în alte sfaturi ale lumii. Scoţia nu va fi acceptată nici în NATO din cauza programului agresiv pentru denuclearizare şi a incapacităţii de a îndeplini cerinţele necesare de cheltuieli pentru apărare. Nu-şi va găsi locul nici în G7, G8 sau G20, ca pe vremea când făcea parte din Marea Britanie, iar scaunul Scoţiei în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite va fi amânat pentru o lungă perioadă de către ruşi, pe motiv că nici kurzii, palestinienii, tibetanii sau alte grupuri etnice nu au acest drept.

În analiza sa, Andrew Roberts vorbeşte despre luna iunie a anului 2015 ca fiind un moment de cotitură din cauza deciziei insulelor Orkney-Shetland (coasta de nord a Scoţiei) de a-şi declara independenţa. Totodată acestea îşi anunţă intenţia de a deveni parte a Norvegiei, luând şi 23% din veniturile Scoţiei provenite din exploatarea petrolului din Marea Nordului.

Cu o populaţie de 5,2 milioane şi o economie de 120 de miliarde de lire sterline în 2016, Scoţia se va confrunta cu un alt moment de cotitură din cauza scăderii preţului la petrol, la 45 de dolari pe baril. Scăderea semnificativă a producţiei de petrol a Scoţiei îl va determina pe Alex Salmond să-şi asume cel mai mare risc din cariera sa, în toamna anului 2016. Atunci, el se va oferi să vândă Chinei drepturile de exploatare ale rezervelor de gaze şi petrol din Marea Nordului. În schimb, compania petrolieră chineză China National Offshore Oil Corporation va achita întreaga datorie naţională a Scoţiei şi va crea un fond de investiţii în valoare de 82 de milioane de lire sterline.

La alegerile din 2018, Salmond va fi înlocuit în funcţia de prim-ministru scoţian de Wendy Alexander, iar după patru ani de independenţă, aceasta îi va face o vizită premierului britanic şi îi va cere să primească Scoţia în Regatul Unit.

Iar premierul britanic de atunci, George Osborne, îi va răspunde: "Mi-ar plăcea să vă ajut să vă alăturaţi Marii Britanii, dar britanicii vor trebui să voteze pentru asta în cadrul unui referendum", îşi încheie istoricul Andrew Roberts scenariul.