Daca intrebi un bucurestean ce inseamna 1.000 sau 2.000 de dolari, ti-ar putea raspunde ca nu i-ar ajunge decat pentru un concediu sau cel mult sa faca ceva amenajari in casa, dar in nici un caz pentru incropirea unei afaceri. In schimb, pentru cei de la tara, banii au alta valoare. Acest lucru nu il poti simti decat la fata locului si stand de vorba cu gospodarii satelor. Ce ar face acestia cu banii, daca cineva le-ar sari in ajutor cu o mie-doua de verzisori? Pai si-ar deschide un atelier de prelucrarea lemnului sau un cuptor de paine ori o bacanie. Chiar si o micuta fabrica de branza si cascaval. Poate ar cumpara un cal, o vaca. Ce mai, si-ar dezvolta o mica afacere de familie, care sa le asigure veniturile unui trai decent.
Este stiut faptul ca taranii privesc cu reticenta imprumuturile bancare. Nu-i lasa inima sa-si puna la bataie gospodaria pentru a obtine un credit, pentru care garantiile sunt obligatorii. Ideal pentru ei ar fi o institutie care sa-i poata imprumuta cu sume mai mici, pentru care sa nu fie necesar sa gajeze cu bunurile proprii. Un astfel de sistem de finantare functioneaza, din 1998, si in Romania.
Programul de microfinantare initiat de Centrul pentru Dezvoltare Economica (CDE), organizatie membra a Soros Open NetworkDE, este adresat micilor intreprinderi si intreprinzatorilor care desfasoara activitati economice in zonele rurale mai slab dezvoltate economic. Acordarea imprumutului este o combinatie intre creditarea individuala si raspunderea colectiva a comunitatii respective. Acordarea unui astfel de credit nu este conditionata de garantii materiale. Exista, totusi, garantii morale. Altfel tradus, un membru al comunitatii primeste credit, numai daca are girul celorlalti consateni ai sai. „Lucram cu parteneri locali, grupuri formate din cei mai respectati gospodari ai comunitatii locale respective. Aceste grupuri decid impreuna cu reprezentantii nostri asupra fiecarui credit in parte si isi asuma raspunderea rambursarii”, ne spune Anca Ciobanu, director executiv al CDE.
Primul pas este formarea unei asociatii, fara personalitate juridica. Dintre membrii asociatiei, se alege un comitet, un fel de consiliu de administratie care, practic, decide cine poate lua credit. Principalele conditii sunt: sa fie din localitate, sa il accepte comitetul, sa fie inscris in asociatie si sa fie om de incredere. Limita maxima a creditului este de 2.000 de dolari. Suma pe care o primeste gospodarul este determinata in functie de veniturile lui si de investitia pe care o propune. Rambursarea se face intr-un an, iar ratele sunt flexibile, in functie de obiectul creditului. Daca o rata nu este platita, conform graficului, nici un membru al asociatiei respective nu mai primeste credit. „Pana in prezent, nu au fost astfel de probleme, pentru ca membrii asociatiei sar intotdeauna in ajutorul celui ce nu are posibilitatea platii unei rate. De fapt, ei isi apara propriul interes”, spune Anca Ciobanu.
In ultimii trei ani, CDE a implementat cu succes programul de microcredite in 36 de zone rurale, din patru judete: Iasi, Calarasi, Dambovita si Prahova.