Conform zicalelor „ban la ban trage” si „sarac la sarac se uita”, Rominia sta cu ochii i lungul drumului de pe care ar trebui sa soseasca peste doua miliarde de dolari, datorii ale unor tari sarace catre statul romin, si el sarac. in ast timp, firmele specializate i recuperare isi rid i barba de bucurie, cerind Rominiei comisioane mult prea mari, care ar face ca din sumele sperate, i vistieria noastra sa se reitoarca abia 3-4 %, i functie de marinimia „rechinilor” finantelor internationale.
Cei mai multi datornici ai Rominiei sunt sarace tari africane, impovarate de totalul darilor catre comunitatea internationala si amenintate icontinuu de spectrul foamei si al subdezvoltarii. Sudan, Mozambic, Libia, Angola, Nigeria sau Somalia se numara printre natiunile la portile carora Rominia bate zilnic pentru recuperarea „colacului de salvare” itins acestora la nevoie. Este vorba, de fapt, de contravaloarea exporturilor de produse de tot felul (masini unelte, utilaje agricole si industriale, materiale de constructii, autocamioane, avioane, elicoptere, echipamente pentru fabrici de prelucrare a lemnului) sau a serviciilor prestate de specialistii si lucratorii romini (executari de complexe la cheie, construirea unor depozite petroliere, filaturi, lucrari de hidroameliorare).
Statelor africane care datoreaza bani grei Rominiei li se alatura si doua tari asiatice care resimt acum spargerea blocului comunist si dau cu nasul de portile ica ichise ale economiei de piata. Mongolia si Coreea de Nord au datorii fata de Guvernul de la Bucuresti de pe urma unor credite acordate pentru fabricile de fibre sintetice sau pentru construirea unor combinate de mobila si mucava. Rominii au mai ajutat prietenii mongoli sa ridice si o sectie de mase plastice la Ulan Bator, iar fratilor coreeni le-au trimis, tot pe credit, ciment pentru statuile lui Kim Ir Sen si televizoare la care sa urmareasca propaganda de partid.
Apelarea la recuperatori este foarte costisitoare
Dincolo de Ocean, un alt partener „traditional” s-a transformat, dupa 1989, itr-un mare rau platnic. Cuba si Fidel Castro au fata de Rominia cea mai mare datorie externa i ruble transferabile (RT), de peste 901 milioane de RT provenind din „exporturi de marfuri si executari de obiective complexe”.
Dar, de departe, cel mai semnificativ datornic pe care il avem peste hotare este si unul dintre cei mai mari fosti prieteni ai Rominiei Socialiste: Saddam Hussein ar trebui sa scoata din sipetele Seherazadei aproape 1,7 miliarde de dolari, care isumeaza 76% din valoarea totala a creantelor externe ale statului romin. Irakul ne datoreaza aceasta uriasa suma pentru livrarile de marfuri si servicii precum si pentru executarea unor obiective complexe „la cheie”. Dar este foarte putin probabil ca Rominia sa reuseasca sa puna mina pe acesti bani, cel putin cit Saddam ramine la putere.
Fostul ministru de externe, Petre Roman spune ca sansele de recuperare a datoriilor ce le au unele state fata de Rominia sunt fie de ordin politic, fie de ordin pur economic. „in legatura cu Irakul nu sunt probleme de natura economica, fiindca Irakul are cum sa-si plateasca datoria externa foarte importanta, la origine de aproape 1,7 miliarde de dolari, i petrol. Statul ar intermedia acest lucru si sigur ca ar fi foarte multumitor pentru Rominia. Stingerea unei asemeni datorii reprezinta isa o problema politica, cita vreme regimul Saddam Hussein ramine i afara legalitatii internationale, impusa de ONU. De zece ani aceasta problema ne creeaza o dificultate”, mentioneaza Petre Roman.
Asa cum am aratat isa, sunt si alte state datornice, care au probleme de ordin economic, adica state care nu au i acest moment capacitatea economica de a plati. Precum Cuba sau tarile africane. Petre Roman spune ca i aceste situatii, de obicei, se apeleaza la companii specializate care stiu sa gaseasca mijloacele de a prelua diferite produse din tarile respective, de a le transforma pe piata si de a recupera banii. Dar aceasta iseamna, i mod clar, pierderea unei bune parti din datorie. Gradul de recuperare depinde de situatia specifica a tarii respective si este foarte rar peste 50 la suta.
Irakul „valoreaza” 76% din totalul creantelor
Liberalul Theodor Stolojan, premier al Guvernului romin i perioada 1991-1992, spune ca o solutie de recuperare a datoriilor este sa te itelegi direct cu tara respectiva, prin fel de fel de aranjamente. „De exemplu, Mozambic, o tara care nu prea are putere de plata fata de care nici noi nu avem putere de icasare si nici mari pirghii de fortare. Este isa posibil ca o tara puternica, implicata i Mozambic, sa fie interesata, si atunci ii vindem dreptul de creanta la un pret iteles, de 25-50%. Sa nu uitam ca, prin AVAB, rominii sting datoriile catre romini la o rata de 20%, atunci cum sa luam praful de pe toba din cine stie ce tara africana daca nu acceptam astfel de itelegeri? in 1992, am facut un „deal” cu Egiptul sa recuperam datoriile, prin marfuri si petrol, la 75 de centi pentru un dolar”, mai aminteste fostul prim-ministru Theodor Stolojan.
Pe de alta parte, daca tara are datorii oficiale, de la stat la stat, schema de plata se negociaza la „Clubul de la Paris”, iar i privinta datoriilor angajate de bancile comerciale, schema de plata se discuta i cadrul unor acorduri internationale, precum cel de la Londra. in momentul i care se convine cu „Clubul de la Paris” o reesalonare a platilor, exista clauza atasata ca toate celelalte datorii sa fie tratate conform conditiilor aceluiasi acord. Cu alte cuvinte, nu poti sa acorzi unui alt creditor tratamente favorabile. Totodata, exista si initiativa Bancii Mondiale si a FMI, ca statelor slab dezvoltate si idatorate sa li se anuleze datoriile, daca aceste tari aplica programe de reforma.
O serie de creante au fost deja partial sau total recuperate prin intermediul unor firme specializate i domeniu sau conform itelegerilor stabilite cu guvernele din Egipt (456 milioane USD), Guineea (2,8 mil. USD), Iran (75 mil. USD), Zambia (29,8 mil. USD) sau Vietnam (12 milioane ruble transferabile). Procesul lent de recuperare este determinat de structura tarilor debitoare, cea mai mare parte a datoriei provenind, dupa cum am spus, dintr-o tara aflata sub embargou international (Irak, care „acopera” 76 % din creante) sau din state cu dificultati economice si dezechilibre politice sau valutare majore, precum Sudan, Siria, Libia, Mozambic. Creantele Rominiei i ruble transferabile provin din Cuba – itr-o pondere de aproape 99% si din RPD Coreeana si Mongolia. Pentru recuperarea acestor sume, statul romin a constituit Comisia Interdepartamentala de Creante, care are i componenta sa reprezentanti ai Ministerului Finantelor Publice, Ministerului Industriei si Resurselor, Ministerului Afacerilor Externe si Bancii Nationale.
Potrivit datelor furnizate de Ministerul Finantelor, anul acesta Guvernul romin va icerca sa bata mai des la usa bancilor centrale din tarile debitoare. Scopul acestor interventii este reconcilierea si recunoasterea drepturilor valutare cuvenite Rominiei. Totodata, se va actiona si prin intermediul unor persoane influente i determinarea autoritatilor locale la rambursarea sumelor datorate Rominiei, i conditiile evidente ale platii unor comisioane. Ideea este ca aceste comisioane sa nu impovareze inutil bugetul rominesc, fara ca actiunile beneficiarilor lor sa duca la rezultatele scontate, adica la recuperarea unor parti importante din sume. Pe de alta parte, Rominia are i vedere si renegocierea conditiilor de plata si de reesalonare a rambursarii datoriilor si semnarea de noi documente de catre autoritatile statelor datornice, pe baza conditiilor internationale impuse de „Clubul de la Paris”.