În mahalalele din Sintești, la mai puțin de 16 km de capitală, Mihai Bratu duce o viață periculoasă, printre gunoaie și mirosul pestilențial de plastic ars care învăluie aerul zi și noapte, scrie AP.

Ca mulți alții din această comunitate, pentru el incendierea ilegală a tot ceea ce înseamnă metal, de la computere la anvelope până la cabluri electrice, pare a fi singurul mijloc de supraviețuire.

„Suntem oameni săraci. Trebuie să muncim din greu o săptămână sau două pentru a obține un kilogram de metal”, spune Bratu, cocoțat pe o căruță, arătând spre vilele bogaților.

Drumul principal care trece prin Sintesti, un sat locuit în sepcial de romi din comuna Vidra, este înțesat de vile cu turnulețe, la porțile cărora stau SUV-uri strălucitoare. În spatele lor există o altă lume: cea în care locuiesc Mihai Bratu și copiii săi. O gaură neagră fără salubritate sau apă curentă. Cele două lumi sunt puternic conectate.

„Structurile mafiote” stăpânesc peste „sclavii moderni”

Octavian Berceanu, noul șef al Gărzii Naționale de Mediu, spune că poluarea cauzată de incendiile care ard aici fără încetare, încălcând legile de mediu, este atât de gravă încât a început razii frecvente în comunitate. El susține că „structurile mafiote” stăpânesc peste „sclavii moderni”.

„Acesta este un fel de sclavie, deoarece oamenii care locuiesc aici nu au șansa de a merge la școală, de a obține un loc de muncă în oraș, nu au infrastructură precum o rețea electrică oficială, apă, drumuri. Iar asta le distruge perspectiva asupra vieții”, a declarat Berceanu pentru AP.

Mahalalele din Sintești, ca și comunitățile de romi din alte părți, au fost complet ignorate de autorități. Sunt formate din case improvizate, unde cablurile de electricitate ilegale îmbrățișează pământul și trec peste o mare de gunoi.

Dincolo de problemele sociale, incendiile pot crește semnificativ poluarea în București, chiar și cu 20-30%, uneori împingând calitatea aerului la niveluri periculoase, spune șeful Gărzii de Mediu.

„Romii bogați controlează romii săraci, dar romii bogați sunt controlați de alții. Dacă te uiți la cine conduce și cine controlează lucrurile, mai mult ca sigur vei avea surprize uriașe. Să nu tratam asta ca pe o problemă etnică”, explică sociologul Gelu Duminică.

O femeie care supraviețuiește tot din arderea gunoaielor crede că lipsa documentelor oficiale, a educației și opțiunilor îi lasă pe ea și comunitatea fără alternative.

„Nu vrem să facem asta. De ce nu ni se dau locuri de muncă, așa cum era pe vremea lui Ceaușescu? Veneau cu autobuze, cu mașini și ne duceau în oraș, la muncă. Țiganii sunt văzuți ca cei mai răi oameni, indiferent unde mergem sau ce facem”, spune ea.

Mihai Bratu dă vina pe autoritățile locale pentru situația comunității, pentru lipsa drumurilor și a acțiunii.

„Primarul nu ne ajută!”, exclamă el, în timp ce un băiețel mută materialele de construcție din căruța de cai a lui Bratu în curtea plină de noroi. „Ce avem? Ce putem avea? O casă mică?, orice ne-a dat Dumnezeu”.