Romania sprinteaza pentru atragerea de capital strain

CEC, dar si al lansarii la privatizare a unui nou lot de companii din sectorul utilitatilor. Una peste alta, este suficient sa te uiti in jur pentru a-ti da seama ca lucrurile incep sa curga altfel decat pana acum. De la retail si componente auto, pana la materiale de constructii si textile, aproape ca nu exista sector economic in care sa nu se anunte noi investitii. In acelasi timp, companiile prezente pe piata locala isi pun profiturile la bataie pentru a-si consolida pozitiile in perspectiva

CEC, dar si al lansarii la privatizare a unui nou lot de companii din sectorul utilitatilor. Una peste alta, este suficient sa te uiti in jur pentru a-ti da seama ca lucrurile incep sa curga altfel decat pana acum. De la retail si componente auto, pana la materiale de constructii si textile, aproape ca nu exista sector economic in care sa nu se anunte noi investitii. In acelasi timp, companiile prezente pe piata locala isi pun profiturile la bataie pentru a-si consolida pozitiile in perspectiva anilor ce vor urma. Nu este vorba despre un interes brusc pentru Romania, ci de faptul ca multi dintre investitorii aflati in „stand by“ au decis sa treaca la fapte. Daca intrebi acum un analist strain ce stie despre Romania, iti va raspunde cu o enumerare de genul „pozitie strategica de exceptie, forta de munca ieftina si o piata cu un potential de invidiat“. Dar iti va mai spune ca mai trebuie sa lucram la capitole sensibile, precum instabilitatea legislativa, coruptia sau infrastructura. Poate asa se explica faptul ca in 15 ani nu am reusit sa atragem investitii straine directe decat de 13 miliarde de euro. In conditiile in care privatizarile sunt in curs de finalizare, miza trece acum pe atragerea de investitii de tip „greenfield“, capitol la care nu prea am stralucit. Si, din pacate, rateuri inca mai exista. Francezii de la Montupet si germanii de la MAN au renuntat la noi in favoarea vecinilor, pentru ca nu am stiut sa le oferim atentia cuvenita.Una dintre legile lui Murphy spune ca „lucrurile merg mai prost sub presiunea preocuparii de a le face sa mearga bine“. Cam asta s-a intamplat cu investitiile straine in Romania. Ani de zile ne-am chinuit sa concepem o lege clara a investitiilor straine. Prin 1997, parea ca vom avea, in sfarsit, un cadru legal cat de cat interesant. N-a fost sa fie. In doar cateva luni din acel an, aceasta lege a avut trei variante, ceea ce a determinat multe companii sa-si suspende investitiile. Situatiei i s-a pus capac cand Puterea de atunci a decis sa retraga proiectul de act normativ din Senat pentru a promova o noua lege a investitiilor, sub motivul ca aceasta trebuie sa ofere conditii egale investitorilor romani si straini. Asa ca, in timp ce vecinii unguri, cehi si slovaci privatizau si atrageau companii straine pe banda rulanta, noi ratam cu multa detasare oportunitati. Acum, insa, Romania trebuie sa deschida larg usa investitorilor straini. Ceea ce pana de curand parea un dezavantaj s-a transformat intr-un atu. In vreme ce in pietele vecine incepe sa se vorbeasca despre saturare, Romania este ca un burete uscat pentru capitalul strain. Iar oportunitatile se pot vedea cu ochiul liber.