România RE-Educată. Un alt experiment pe copiii noștri

Un document plin de truisme, bâlbe, poze și mulțumiri, fără menționarea autorilor – asta spune foarte multe despre calitatea documentului – care ar trebui să țină loc de strategie națională a educației din România. 

Un Executiv care se laudă slugarnic că va prelua această “poezie politică” și o va adopta. Cum, nu e foarte clar încă, din moment ce Prim-Ministrul în funcție ne spune că nu mai vrea investiții în educație și sănătate fără rezultate concrete. Ori, tocmai lipsa investițiilor și alocările bugetare inconsistente și fără predictibilitate au adus educația și sănătatea la “performanța” de azi. România este, indubitabil, țara din Europa cu cele mai mici investiții în învățământ, atât ca procent din PIB cât și în sumă nominală. 

Deci cum va implementa domnul Cîțu gargara asta politică fără investiții, greu de precizat. 

Avem, totuși, o certitudine. Am așezat cu succes boii înaintea carului. De ce? Păi spunem că vrem să adaptăm sistemul de educație la piața muncii – învățământ dual și vocațional – dar uităm ordinea firească a gândirii. 

Pentru a înțelege cum va arăta România, inclusiv piața muncii, va trebui să decidem cum va arăta economia României peste 5/10/15 ani. Având această înțelegere, vom putea să deducem și care va fi evoluția și dinamica pieței muncii. Care vor fi noile meserii, calificări, cum va evolua cererea de forță de muncă și care vor fi ocupațiile care vor ieși din peisaj pe lângă multe alte detalii importante. 

Având imaginea corectă a viitoarei piețe a muncii, vom putea atunci să adaptăm sistemul educațional la mileniul trei, secolul XXI și nevoia României. 

În concluzie, direcția e bună, dar sensul e greșit

Dar adevăratul element de reformă este centrarea și orientarea completă și totală a întreg sistemului de învățământ către SINGURUL său beneficiar real : COPILUL!

Când vom înțelege că în această analiză savantă COPILUL este: “l’ombelico del mondo” atunci cuvântul reformă începe să capete sens și să nu mai zornăie gol și meschin pe buzele politrucilor. 

Până atunci, copiii noștri vor rămâne victimele experimentelor din sistemul educațional și de învățământ. 

Copiii noștri vor avea în continuare: de învățat pe dinafară, papagalicește, dar vor fi certați că nu obțin punctaj la evaluările PISA, ghiozdane de peste 10 kg care le strâmbă coloana, manuale alternative execrabile, școli fără grupuri sanitare și fără cabinete medicale funcționale, profesori considerați neesențiali, adică prost plătiți și frustrați, fără spații unde pot face sport de calitate, lipsa accesului sau a transportului până la școală, de dat bani la meditații și multe, multe altele. 

Datorită tuturor acestor motive și a multor altora, rata abandonului școlar în România, mai ales cel timpuriu, este înfiorător de mare. Cea mai mare din Europa civilizată. 

Au trecut 7 ani domnule Președinte și ați produs un document prost, fără valoare. Nu pot decât să vă urez amar, “La mulți ani de mediocritate!”

Sursă foto: INQUAM Photos, George Călin