Cum se calculează GAP-ul de TVA, decalajul de colectare
GAP-ul de TVA, indicatorul care măsoară neconcordanța dintre TVA-ul ce ar trebui colectat și cel efectiv încasat de stat, reflectă atât neconformarea fiscală, cât și efectele anumitor politici economice.
Potrivit explicațiilor oferite de avocatul Gabriel Biriș pentru Economedia, GAP-ul reprezintă diferența dintre „VAT Theoretical Tax Liability” (VTTL) – adică TVA-ul teoretic colectabil – și veniturile reale obținute din TVA.
VTTL este calculat prin raportarea la „Ideal VAT Revenue”, de la care se scad două componente: „Policy GAP” și partea generată de autoconsum. „Ideal VAT Revenue” se determină pe baza datelor de consum publicate de Institutul Național de Statistică (INS), aplicând cota standard de TVA, în prezent de 19%, cu posibilitatea de ajustare în funcție de eventualele modificări legislative.
„Policy GAP” reflectă pierderile cauzate de aplicarea cotelor reduse de TVA, în timp ce autoconsumul se referă la bunurile și serviciile produse și utilizate direct de gospodării, fără a fi fiscalizate. Institutul CASE, care întocmește anual raportul privind evoluția GAP-ului de TVA în statele membre ale Uniunii Europene, folosește o metodologie comună pentru toate țările, incluzând și o estimare a nivelului de autoconsum.
Rolul autoconsumului în reducerea bazei de colectare
Autoconsumul, deși are o contribuție marginală la decalajul total de TVA, este totuși luat în calcul în estimările europene. Gabriel Biriș explică faptul că acest fenomen, specific mai ales mediului rural, reduce veniturile potențiale din TVA, întrucât produsele consumate în gospodării nu intră în circuitul fiscalizat.
„Autoconsumul (adică consumul din producția proprie) duce evident la scăderea veniturilor din TVA, pentru că bunurile subiect al autoconsumului nu sunt în mod evident fiscalizate (în general vorbim aici de bunuri alimentare – legume, fructe, carne, ouă, lapte, brânză și alcool – vin, țuică etc., produse în gospodării)”, precizează avocatul pentru Economedia.
Acest tip de consum este legal și natural, fiind o componentă firească a economiei rurale, însă există reglementări care impun limite, în special pentru vinuri și băuturi alcoolice distilate. Un nivel ridicat al autoconsumului determină o scădere a valorii teoretice a TVA-ului colectabil (VTTL), ceea ce, paradoxal, duce la o diminuare a GAP-ului calculat.
„Ținând însă cont de structura consumului final (consum guvernamental, consumul companiilor scutite de TVA fără drept de deducere – bănci, societăți de asigurări, școli, spitale, ONG-uri – și de structura consumului final al gospodăriilor, în principal format din utilități, achiziții din retailul modern – supermarketuri, magazine de mall, benzinării, comerț online și doar în mică măsură din retailul mic și din gospodării) și de faptul că deja autoconsumul este luat în calcul (chiar dacă nu integral), estimăm că variația GAP ca urmare a unei recalculări a autoconsumului nu poate depăși 1% (din VTTL), chiar dacă estimăm efectul autoconsumului la 2-3% din VTTL”, adaugă Biriș.
Estimările privind ponderea autoconsumului
Într-o analiză publicată anterior, Gabriel Biriș a estimat că autoconsumul reprezintă aproximativ 2%-3% din totalul TVA-ului teoretic colectabil. Structura consumului final este împărțită în mai multe segmente, dintre care doar o mică parte este influențată de autoconsum.
„Estimarea efectului autoconsumului ține cont de următoarele cifre aproximative: 25% consum guvernamental; 20% consumul firmelor scutite fără drept de deducere + ONG-uri; restul de 55% consumul gospodăriilor, din care: 20% (11% din total) utilități; 60% (33% din total) retail modern; rămân 11% din VTTL consum din retail mic și autoconsum”, precizează acesta.
Luând în considerare faptul că aproximativ 40% din populație trăiește în mediul rural, unde autoconsumul este mai pronunțat, avocatul apreciază că ponderea acestuia nu poate depăși 3% din totalul TVA teoretic colectabil.
„Cifrele de mai sus sunt estimări proprii. Este regretabil că nu avem, după atâta timp, studii oficiale care să indice structura GAP-ului, fără de care politicile anti-evaziune sunt făcute <în orb>”, adaugă Biriș.
El subliniază, de asemenea, că cea mai mare parte a decalajului de TVA, estimat la 30,6% – cel mai mic nivel din ultimii ani –, provine din sectorul B2B, nu din tranzacțiile cu consumatorii finali.
De unde provine, în realitate, cea mai mare parte a pierderilor de TVA
Conform estimărilor avocatului, aproximativ 89% din TVA-ul teoretic colectabil este plătit integral, deoarece se referă la sectoare unde plățile sunt documentate prin facturi și raportări oficiale: instituții publice, bănci, asigurări, școli, spitale private, ONG-uri, precum și gospodării care achită TVA prin intermediul utilităților și al comerțului modern.
„Dacă presupunem că în retailul mic + autoconsum avem un grad de nedeclarare de doar 50% (mai mare decât în realitate), rezultă un GAP de 5,5%, aproape de media UE de 6%. Diferența de 25% până la peste 30% poate veni doar din B2B”, explică specialistul.
Un exemplu particular este piața vinului. Legea prevede un prag de 1.000 de litri pe an pentru producția destinată autoconsumului, iar depășirea limitei de 100.000 de litri implică obligativitatea înființării unui antrepozit fiscal. Industria estimează că jumătate din vinul produs în România nu este fiscalizat, însă Gabriel Biriș consideră că această proporție se referă la volum, nu la valoare.
„Vinurile nefiscalizate sunt preponderent cele vândute vrac, la bidon, cu prețuri foarte mici, uneori comparabile cu cel al apei plate”, explică el.
Ce soluții există pentru reducerea GAP-ului de TVA
Deși nu există un studiu oficial care să indice precis principalele surse ale decalajului de TVA, specialiștii estimează că aproximativ 5% din pierderi provin din zona B2C, iar restul din B2B, unde se regăsesc fraude de tip carusel, insolvențe, importuri subevaluate și vânzări nedeclarate.
În opinia lui Gabriel Biriș, reducerea acestui decalaj ar trebui să se bazeze pe două direcții: măsuri legislative și îmbunătățirea capacității administrative a ANAF.
„Legislativ, prin extinderea taxării inverse, de preferință generalizată pentru toate achizițiile de peste un anumit plafon (ex. 5.000 euro, precum la telefoane mobile, console și PC-uri). În cazul în care acest lucru nu este posibil (nu primim derogare să aplicăm taxarea inversă generalizată pe un proiect-pilot), introducerea taxării inverse în B2G (aplicată în Italia și Polonia, dar numită <split TVA>) și extinderea aplicării ei la bunuri de risc, dar și la bunuri/echipamente care nu sunt susceptibile comercializării B2C (ex. tractoare, camioane, îngrășăminte și fertilizatori, echipamente industriale, inclusiv roboți industriali, etc) ar fi un bun început”.
Pe partea administrativă, avocatul subliniază necesitatea consolidării capacității de analiză a autorităților fiscale.
„Administrativ, prin creșterea capacității ANAF de a prelucra volumul uriaș de date colectate prin RO e-Diverse și SAF-T, pentru a putea face analiza de risc eficientă și a direcționa inspecția în zonele de risc în mod eficient”, mai spune Gabriel Biriș.
