România are nevoie de o redresare inteligentă, nu de austeritate. Economistul Sebastian Buhai propune 10 soluții

Austeritatea fiscală riscă să adâncească și mai mult dezechilibrele sociale și degradarea capitalului uman în România. În locul măsurilor de tăiere, economistul Sebastian Buhai propune un plan de acțiune cu 10 piloni pentru o redresare inteligentă, cu efecte pe termen lung și impact real asupra echității sociale și stabilității economice.

Dezechilibrele sociale se agravează. România are nevoie de o abordare strategică

Într-un context în care ajustările fiscale se înăspresc, România riscă să alunece într-o spirală periculoasă de austeritate necontrolată. Sebastian Buhai, cercetător în Stockholm și Paris, avertizează că aceste măsuri pot accentua inegalitățile și pot eroda capitalul uman.

„Pe fondul intensificării ajustărilor fiscale și al riscului unei austerități necontrolate, România se confruntă cu adâncirea dezechilibrelor sociale și degradarea capitalului uman”, scrie economistul Sebastian Buhai.

În locul unei politici reactive, el propune o arhitectură economică alternativă, bazată pe echilibru, coeziune socială și investiții țintite.

Buhai susține că abordarea actuală este marcată de decizii haotice, presiuni electorale și politici fiscale regresive. În contrapondere, el lansează un set de 10 măsuri interconectate, care pot fi aplicate realist, în contextul actual și în acord cu angajamentele României în cadrul PNRR și OCDE.

„Propunerile de mai jos sunt gândite nu doar ca un răspuns punctual, ci și ca o contrapondere strategică la traiectoria actuală de austeritate”, a arătat economistul pe blogul său.

Ce conține planul de redresare propus de economist

Printre cele mai importante propuneri se numără:

1. Protejarea veniturilor sociale prin indexare automată. Buhai propune un mecanism legislativ de ajustare anuală a pensiilor, alocațiilor și VMI, legat de inflație și salariul mediu. Măsura ar elimina intervențiile discreționare și ar proteja puterea de cumpărare a celor vulnerabili.

2. Salarii diferențiate în sectorul public. Un nou model de remunerare ar prioritiza profesiile-cheie (medici, profesori, administratori locali) și ar realoca resursele din sporuri în majorări salariale de bază. În plus, s-ar crea o comisie națională de salarizare, cu criterii transparente.

3. Taxarea progresivă a averilor. Buhai propune impozitarea activelor nete (financiare și imobiliare), cu prag de neimpozitare de 100.000 de euro și taxe progresive. În paralel, veniturile mici ar fi sprijinite prin credite fiscale pentru bunuri de bază.

4. Investiții bugetare dedicate capitalului uman. Ar trebui alocat automat cel puțin 1% din PIB anual către educație timpurie, formare profesională și digitalizarea administrației. Această strategie ar reduce subfinanțarea cronică din domenii vitale.

5. Parteneriate public-private și obligațiuni sociale. Infrastructura educațională și socială ar putea fi dezvoltată cu sprijinul sectorului privat. Obligațiunile de impact social ar putea finanța proiecte pentru tineri NEET și comunități marginalizate.

De la politici reactive la o strategie coerentă

Restul propunerilor se concentrează pe creșterea ocupării și sprijinirea IMM-urilor:

• Bugete mai mari pentru formare profesională, cu vouchere adaptate profilului fiecărui beneficiar;

• Recrutare flexibilă de experți pentru reinserție profesională, prin mecanismul „Back-to-Work”;

• Granturi pentru IMM-uri orientate spre digitalizare și inovație;

• Vouchere sociale direcționate către tineri și grupuri defavorizate, care acoperă inclusiv cheltuieli pentru educație și echipamente;

• Un task-force interinstituțional și o platformă digitală integrată pentru accelerarea absorbției fondurilor europene.

Aceste măsuri nu sunt doar teoretice, subliniază Buhai, ci inspirate din practici internaționale testate și adaptate specificului românesc. Țări precum Finlanda, Estonia, Spania sau Coreea de Sud au aplicat deja cu succes astfel de politici, cu rezultate măsurabile în coeziune socială și dezvoltare durabilă.

România are resursele. Ce lipsește este voința politică

Economistul afirmă că România are la dispoziție un arsenal consistent de resurse: fondurile europene, PNRR-ul și expertiza oferită de OCDE. Ceea ce lipsește este o arhitectură coerentă de guvernanță și o viziune de politică publică orientată spre viitor.

„Acest eseu nu propune o doctrină ideologică. Reprezintă o arhitectură de acțiune – rațională, testabilă, fezabilă. Este fundamentul unei redresări inteligente și durabile”, conchide Sebastian Buhai.