Prețurile oscilante ale energiei electrice fac ca stocarea să devină nu doar o opțiune, ci o condiție pentru profitabilitate. Adrian Țița spune că în 2025 România va încheia anul cu aproximativ 1.000 MW de capacitate de stocare instalată. „Vor fi câteva sute de MW în plus față de începutul anului, dar dacă vrem cu adevărat să echilibrăm piața, ar trebui să ajungem la 1.500–1.700 MW. Abia atunci vom putea reduce diferențele mari de preț între mijlocul zilei și seara”, explică el.

Diferențele sunt spectaculoase. „Astăzi, prețul în mijlocul zilei a fost de 13 euro/MWh, iar seara, la vârf, 260 euro/MWh. Dacă am putea muta energia ieftină din zi spre orele de vârf, am scădea atât prețul de seară, cât și pe cel din mijlocul zilei. E un echilibru pe care îl poți obține doar cu stocare”, spune Țița.

El subliniază că modelul este deja testat în alte țări. „Dacă vrem să știm ce urmează în România, ne uităm la Germania. Acolo, creșterea capacității de stocare a redus volatilitatea prețurilor și a dat producătorilor o marjă mai mare de profit. E o lecție pe care o putem aplica rapid.”

Pentru proiectele fotovoltaice noi, stocarea este, în opinia lui, obligatorie. „Nu văd niciun sens economic în a instala un parc fotovoltaic fără baterii. În 2022, când prețurile erau enorme, era altă discuție. Acum, în multe zile, prețul în mijlocul zilei poate fi aproape de zero sau chiar negativ. Dacă nu stochezi, riști să vinzi în pierdere.”

Parteneriatul cu Simtel, companie care a preluat 51% din ANT Energy în urmă cu trei ani, a accelerat investițiile în această direcție. „Simtel construiește parcuri fotovoltaice, iar noi le administrăm și optimizăm modul în care energia este vândută, inclusiv prin integrarea bateriilor acolo unde este fezabil. Faptul că facem parte din același grup ne permite să oferim clienților soluții complete, de la construcție până la strategie de valorificare a energiei”, explică Țița.

Stocarea are două forme principale: baterii independente, conectate direct la rețea, și baterii integrate în parcurile de producție. „Tot mai mulți clienți montează baterii în spatele parcurilor fotovoltaice. În loc să vândă la preț negativ în miezul zilei, păstrează energia și o vând seara, când cererea e mare și prețul crește. Am clienți care au făcut asta și le-a crescut vizibil profitabilitatea”, afirmă CEO-ul ANT Energy.

Cât costă o astfel de investiție? „Se calculează în megawați și megawați-oră. Capacitatea de injectare e una, capacitatea de stocare e alta. De exemplu, dacă ai o baterie de 1 MW și o capacitate de 2 MWh, poți injecta 1 MW timp de două ore. Prețul depinde de tehnologie și de durata de viață, dar trendul e de scădere.”

Adrian Țița vede și o a doua direcție importantă: implicarea consumatorilor în stocare. „Nu doar producătorii mari pot juca acest rol. Consumatorii industriali sau chiar cei rezidențiali cu panouri solare pot instala baterii pentru autoconsum. Astfel, reduc presiunea pe rețea și își optimizează costurile. E o tendință pe care o vom vedea tot mai mult.”

Pentru România, stocarea este cheia echilibrării pieței. „Nu putem să ne bazăm doar pe importuri în orele de vârf sau să acceptăm prețuri negative în miezul zilei. Cu stocare suficientă, vom avea o piață mai stabilă, investiții mai predictibile și, pe termen lung, facturi mai echilibrate pentru consumatori.”

Concluzia lui este tranșantă: „Energia eoliană poate funcționa fără stocare, deși și acolo ar fi utilă. Însă pentru energia fotovoltaică, în 2025, un proiect fără baterii înseamnă să intri în piață cu mâinile legate la spate.”