Au trecut 10 ani de la decesul lui Constantin Drăghici
Puțini artiști au reușit să imprime în memoria colectivă o amprentă la fel de puternică precum a făcut-o Constantin Drăghici.
Cu o carieră care a traversat granițe și decenii, el a fost mai mult decât o voce – a fost o prezență electrizantă care a sfidat timpul, regimul și greutățile vieții.
Deși s-a stins din viață pe 9 aprilie 2015, moștenirea sa artistică rămâne o bornă importantă în peisajul muzicii românești.
De la copilărie modestă la marile scene
Născut în 1932 în București, într-o familie simplă – tatăl vatman, mama fără școală – micul Costeluș, cum îl alintau apropiații, avea să dovedească un talent ieșit din comun. Grăbit să vină pe lume cu două luni înainte de termen, viața lui părea din start destinată să se desfășoare într-un ritm accelerat. A urmat Conservatorul la Cluj, unde și-a desăvârșit talentul și a fost remarcat încă din primii ani.
Debutul oficial pe micul ecran a venit în 1961, când a cucerit publicul cu piesa „Nu ești de vină tu”. De atunci, prezența sa a devenit nelipsită în emisiunile de televiziune și festivalurile muzicale ale vremii, inclusiv celebra competiție de la Mamaia, unde a fost printre favoriți alături de Doina Badea.
Constantin Drăghici nu a reușit în muzică în Germania
Faima din România nu a fost suficientă pentru a-l ține captiv în spatele Cortinei de Fier. La începutul anilor ’70, în ciuda succesului răsunător, i s-a refuzat posibilitatea de a cânta în Statele Unite. Atunci a luat o decizie radicală: a fugit în Germania. Șocul cultural și artistic a fost crunt – „Acolo nu eram nimeni”, avea să mărturisească mai târziu. A încercat să continue ca muzician și compozitor, dar a fost nevoit să-și reorienteze cariera. Așa a revenit la o veche pasiune: arhitectura.
Anii petrecuți peste hotare l-au purtat prin Germania și Statele Unite. A colaborat cu artiști cunoscuți precum Margareta Pâslaru și a performat în cluburi de jazz, musicaluri și spectacole pe Broadway. În tot acest timp, destinul îi pregătea și o reîntâlnire cu marea sa iubire – Olimpia. Cunoscuți în tinerețe, s-au regăsit în America, unde s-au căsătorit după ce fiecare trecuse printr-un divorț. Povestea lor pare desprinsă dintr-un film romantic, cu revederi, promisiuni și un final fericit.
Constantin Drăghici s-a întors în România în 2001
După trei decenii de pribegie, Constantin Drăghici a ales să se reîntoarcă definitiv în România în 2001. Dorul de limbă, de oameni și de țară l-a tras înapoi. A continuat să fie activ în lumea muzicii până la pensionare, moment în care s-a bucurat de un beneficiu rar: pensii din trei țări – România, Germania și Statele Unite.
A lansat nouă albume de autor și a contribuit la zeci de compilații. Puțini știu că discurile sale au fost distribuite în țări precum Israel, Rusia sau Polonia – o dovadă a influenței sale internaționale.
Constantin Drăghici a fost mai mult decât o voce a anilor ’60 și ’70 – a fost un simbol al talentului pur, al curajului de a-și schimba destinul și al rezistenței artistice în fața unui regim care impunea limite. A trăit o viață de roman, a iubit cu pasiune și a cântat cu sufletul. Iar după toate peregrinările, și-a găsit liniștea tot acolo unde a început: acasă, în România.
