Au trecut 47 de ani de când pe poarta Uzinei de Autoturisme Pitești (UAP) ieșea primul vehicul Dacia 1100, de fapt, un Renault 8 sub licență. Pe atunci, ideea de a avea un autoturism 100% românesc se afla abia la început, iar modul în care se desfășura procesul de producție i-ar face astăzi pe mulți dintre angajații de la Mioveni să dea cu basca de pământ. Cheile, șurubelnițele și ciocanele erau unelte nelipsite din mâinile celor care produceau „primul automobil românesc“ din perioada comunistă, iar în patru ani au fost asamblate nu mai puțin de 44.000 de unități. În 1995, după ani în care uzina românească a avut parte de suișuri și coborâșuri, proiecte abandonate și comenzi de export care au făcut marca să fie cunoscută în multe state din întreaga lume, Dacia lansează prima mașină concepută 100% în România: Dacia Nova. E drept că sub capotă existau încă reminiscențe ale vechilor modele Renault, însă modelul reprezenta, fără doar și poate, un mare pas înainte. În 1999, când Renault decide să cumpere 51% dintre acțiunile uzinei românești și să dezvolte aici proiectul Logan, platforma industrială de la Mioveni arăta dezolant. Asta în ciuda faptului că producția depășise, pentru prima dată de la revoluția din 1989, pragul de 100.000 de unități. Un an mai târziu, în 2000, de pe poarta uzinei din Mioveni ieșeau doar 52.400 de vehicule, dintre care mai puțin de 5% erau acceptate de clienți străini. Tot atunci, drumul dintre Pitești și Mioveni era înțesat cu magazine de piese Dacia, majoritatea „împrumutate“ din fabrică. Cine își mai amintește starea jalnică a halelor și a posturilor de lucru sau măcar calitatea slabă a produsului final poate face acum diferența și înțelege cât de mult a progresat acest fost colos industrial comunist aflat în pragul dezastrului.

Vin roboții

Când actualul director general al Automobile Dacia, Nicolas Maure, a anunțat că uzina din România va începe, parțial, automatizarea, mulți s-au grăbit să acuze. După „amenințarea marocană“ a uzinei concurente din Tanger, o nouă furtună părea să se abată asupra angajaților de la Mioveni. Și dacă în privința luptei cu marocanii, angajații români pot în continuare miza pe pregătirea lor superioară și știința de a produce mașini de calitate la costuri rezonabile – dar, în continuare, mult mai mari – în bătălia cu roboții, care întruchipează, ne place sau nu, progresul, orice armă este de prisos. Nici cel mai bun muncitor nu poate lucra cu exactitatea, rapiditatea și anduranța unui mecanism programat să preseze, lipească sau sudeze. Ani de-a rândul „atoateștiutorii“ au făcut comparații, mai mult sau mai puțin ancorate în realitate, despre modul în care sunt produse mașini precum Volkswagen Golf, Ford Focus sau Opel Astra, atât de apreciate în România față de „amărâtele“ de Dacii ale căror piese sunt puse cap-la-cap de oameni transformați în roboți de oficialii Renault însărcinați cu productivitatea muncii. Ei bine, acum inevitabilul se întâmplă. La Automobile Dacia vor fi asamblate mașini după proceduri și procese tehnologice moderne. Și asta, conform lui Nicolas Maure, fără ca roboții să lase oamenii fără locuri de muncă. „Facem robotizarea pentru a majora securitatea muncii, ergonomia la posturile de lucru și calitatea. Echilibrul costurilor – adică diferența de preț dintre munca unui robot și cea a celor trei angajați, câte unul pe schimb, pe care îi înlocuiește – este pe planul secund. În departamentele pe care le-ați văzut există operațiuni simple pentru care implementarea unui robot este mai ușor de făcut. Această schimbare se va face treptat și încercăm să ne asigurăm că nu vor fi costuri sociale“, a declarat exclusiv pentru Capital, directorul general al Dacia. E drept că aceste cuvinte pot fi considerate simple declarații liniștitoare și politicoase ale unui om care are sarcina ingrată de a transforma o uzină cu o automatizare precară într-una în care 20% din muncă să fie realizată de roboți, însă același oficial ne explică și modalitatea de a face asta. Încă din acest an au fost invitați să renunțe voluntar la locul de muncă o parte dintre angajați, iar în viitor, pe lângă cei care vor ieși la pensie sau vor alege să plece de bunăvoie din uzina de vehicule, se vor crea posturi în alte entități ale grupului Renault precum Uzina Mecanică și de Șasiuri, Direcția Logistică, Matrițe sau Centrul de Piese de Schimb. Pare greu de realizat un asemenea demers, dar nu imposibil. Rămâne de văzut câtă greutate va avea, în viitor, o declarație a unui oficial francez.

Pregătire pentru noile generații Logan și Sandero

Oricine a trecut prin uzina de la Mioveni în ultimii 10 – 15 ani poate observa evoluția încă de la poartă. Dispariția fostei clădiri administrative a făcut loc unei parcări și unor drumuri de acces care au eficientizat fluxul de camioane care, în drumul lor către descărcare sau încărcare, formează adevărate trenuri rutiere. Apoi, în timp ce te strecori prin labirintul secțiilor, nu poți ignora liniștea și spațiile verzi. Iar odată intrat în halele mari, curățenia, lumina, brațele mecanice care se zbat în aer, traseele special amenajate pentru trecerea micilor vehicule care transportă componente – unele dintre ele fără operator uman – sunt surprinzătoare. Totul pare să se miște într-un ritm bine definit și fiecare își știe locul. Spre deosebire de noiembrie 2013, când am vizitat ultima dată uzina, acum termenii „Kaizen“ (metodă de ameliorare a productivității și ergonomiei unui post de lucru), „Poka-yoke“ (prevenirea erorilor umane sau de fabricație ce pot duce la accidente) sau „Monozukuri“ (diminuarea costului total al vehicului prin optimizarea calității) nu par a mai mira pe nimeni. Toți le-au înțeles rolul și au intrat în ritm. Desigur, există încă nemulțumiți. „Ne muncesc ăștia ca pe animale. N-am timp nici de-o țigară. În schimb ei se plimbă printre noi și dau ordine“, îmi șoptește un tânăr care trece rapid pe lângă mine ținând în mână o sticlă de apă. Nu apuc să-l întreb ce are de reproșat oficialilor uzinei că dispare în spatele unei uși. Cu siguranță, nu e ușor să ții ritmul opt ore în fiecare zi. Și nu știu câți dintre cei care reproşează automobilelor Dacia că sunt „conserve“ sau „căruțe“ prin comparație cu mașinile produse în Germania, Franța sau Japonia ar putea rezista unui astfel de ritm, oră de oră, peste 300 de zile pe an. Culmea, o astfel de reacție justifică pe deplin introducerea roboților. Pe lângă eficiență, aceștia nu se plâng niciodată. Justificat sau nu.


Iar viitorul robotizat nu arată deloc rău dacă ne luăm după spusele șefului Dacia. „Anul viitor vor exista evoluții ale modelelor Logan și Sandero în gama Dacia. Vorbim despre noi versiuni și ediții limitate. De asemenea, o parte dintre modele vor fi echipate cu cutia robotizată. În privința vânzărilor ne așteptăm ca, la nivel european, să avem un rezultat similar cu cel din 2015. În România sperăm într-o creștere a vânzărilor. Ne dorim să ajungem la o piață totală de 200.000 de unități aici. Vorbesc de toate mărcile. Și asta cât mai curând. Dacă se poate, înainte de 2020. Obiectivul nostru este ca 20% din producția Dacia să fie vândută pe piața locală. În prezent suntem sub 10%“, ne-a declarat Nicolas Maure.

Cifrele Dacia

1,9 mld. euro au fost investiți în platforma Mioveni între 2000 și 2014.
3.700 de persoane sunt angajate la Uzina Mecanică și de Șasiuri.
7.600 de salariați lucrează la Uzina de Vehicule.
323.323 de motoare au fost produse în 2014.
595.972 de cutii viteză au ieșit anul trecut pe porţile uzinei de la Mioveni.
339.000 de mașini au fost asamblate anul trecut.
55 de secunde este timpul în care este produsă o mașină.
4.328 de lei e salariul mediu brut al salariaţilor