Embargoul tacit venit din directii diverse a bulversat pentru cateva zile piata petrolului. Pretul barilului de petrol a ajuns la 27,30 USD la bursa londoneza si la 27,43 USD pe piata americana. La inceputul saptamanii trecute, cand Irakul a anuntat sistarea exporturilor, pretul petrolului a atins un nivel maxim de 28 de dolari. Dar speculatiile au durat numai trei zile, dupa care pretul barilului de petrol a revenit la normal, printr-o scadere de peste 18 % la sfarsitul saptamanii trecute.
Desi impactul psihologic a fost depasit, criza petrolului nu este incheiata. Tarile arabe membre OPEC au inca tendinta de a folosi aceasta parghie pentru a determina statele occidentale sa adopte o decizie politica de forta asupra Israelului. Armata israeliana a bombardat in mai multe randuri, in primele zile ale lunii aprilie, mai multe teritorii aflate la granita cu Palestina si cu Liban. In replica, la inceputul saptamanii trecute, Irakul a anuntat suspendarea exporturilor de titei pe o perioada de 30 de zile, pentru a protesta la adresa Israelului. Petrolul irakian reprezinta 4% din totalul exporturilor mondiale de petrol, printr-o productie zilnica de doua milioane de barili. Decizia de la Bagdad nu a avut un impact atat de puternic pe cat ar fi dorit Sadam Hussein. Dar la numai o zi de la sistarea exporturilor irakiene de petrol, o alta tara din Asia – Iran – a anuntat ca ar putea urma exemplul Irakului. Mai mult, Iranul, al doilea exportator mondial, asteapta decizia altei tari membre OPEC in aces sens. Anuntul facut de oficialii Iranului a produs intr-adevar panica pe piata petrolului. Oficialii americani si europeni s-au intrebat daca nu cumva tara de la care Iranul asteapta o decizie ar putea fi chiar Arabia Saudita, cel mai mare exportator de titei pe plan mondial. Zvonul a fost contrazis de declaratiile autoritatilor din Arabia Saudita. Ali al – Naimi, ministrul saudit al petrolului, a declarat pe 9 aprilie ca tara sa va continua sa reprezinte unul din principalii furnizori de pe piata internationala a petrolului. In aceste conditii, singurul stat alaturi de care Iranul ar putea interveni asupra exporturilor de petrol este Libia.

Americanii nu pot decide pe piata mondiala

Tocmai cand piata internationala a petrolului parea sa revina la normal, Venezuela a intervenit prin sistarea exporturilor pe o perioada nedeterminata. Venezuela ocupa locul trei in topul exporturilor de petrol in Statele Unite ale Americii si locul patru pe plan mondial. Dupa acest anunt, pretul petrolului a urcat miercuri la 27,80 de dolari barilul. Prinsi pe picior gresit, americanii au lansat informatii privind stocurile interne de titei, tocmai pentru a tempera cresterea pretului si pentru a evita o criza mondiala de resurse energetice. Astfel, s-a ajuns la concluzia ca pe piata exista in prezent un excendent de 6,5 milioane de barili saptamanal. Statisticile facute publice de Casa Alba au determinat o scadere a pretului petrolului la mai putin de 26 de dolari/baril. Vineri, pretul petrolului era de 25,35 de dolari barilul la Bursa din Londra si 25,43 la bursa americana.
Pentru a stopa acesta scadere a pretului, pe piata petrolului au intervenit Norvegia si Rusia. Presedintele rus, Vladimir Putin, a anuntat ca este pregatit sa „inchida robinetul”, in cazul in care administratia de la Washinghton nu-si defineste clar politica in Orientul Mijlociu. In paralel, Norvegia a anuntat si ea posibilitatea reducerii exporturilor, daca pretul barilului de petrol va continua sa scada. Interventia celor doua tari are, evident, scopul de a mentine la un nivel rezonabil pretul.
Incercarea americanilor de a se eschiva de la o implicare directa in Orientul Mijlociu a fost, de aceasta data, un esec. Practic, prin atitudinea lor, atat statele arabe cat si ceilalti producatori importanti pe plan mondial au fortat implicarea Statelor Unite in solutionarea rapida a conflictului. In plus, conform unui studiu realizat de Brookings Institution la sfarsitul saptamanii trecute, chiar daca SUA ar folosi rezervele proprii, Orientul Mijlociu va ramane cea mai importanta sursa de petrol a Statelor Unite. „O crestere puternica a productiei americane ar putea duce, pe termen scurt si mediu, la o crestere a concurentei cu OPEC si la o oarecare limitare a cresterii pretului. Dar productia americana este prea costisitoare si rezervele sunt prea limitate pentru a avea un efect asupra OPEC, pe termen lung”, apreciaza autorii studiului. Concluziile materialului realizat de Brookings Institution sunt ca nesolutionarea crizei din Orientul Mijlociu ar putea conduce la retragerea de pe piata a sapte milioane de barili de petrol pe zi, ceea ce ar putea conduce la o crestere a pretului unui baril de titei pana la 75 de dolari.