Guvernul pregătește eliminarea unor impozite controversate considerate „barbarisme fiscale”
În ultimele luni, mai multe măsuri fiscale aplicate în România au stârnit critici dure din partea specialiștilor din mediul de afaceri, fiind catalogate drept „barbarisme” economice. Printre acestea se numără IMCA (impozitul minim pe cifra de afaceri), ICAS (impozitul suplimentar pentru petrol și gaze), ISB (impozitul suplimentar pentru bănci) și limitarea deductibilității anumitor cheltuieli cu consultanța și managementul, este de părere Gabriel Biriș.
Acesta spune că IMCA, impozitul de 1% pe cifra de afaceri pentru companiile cu o cifră de afaceri de peste 50 de milioane de euro, introdus în 2023 și aplicabil din 2024, urmează să fie eliminat în 2026 prin „Pachetul 2” aprobat de Guvern. Criticii susțin că măsura afectează mai mult companiile românești decât multinaționalele și că a descurajat investițiile noi în țară, facilitând în schimb achizițiile la preț redus de către capitalul străin. Studiile publice prezentate în aprilie 2025 arată că impozitarea cifrei de afaceri, nu a profitului, poate pune în pericol antreprenorii locali și că măsura a fost adoptată pe baza unor supoziții privind impozitarea multinaționalelor.
”Barbarismul acesta (impozitarea cifrei de afaceri, nu a profitului) pare a fi un “fetis” al acestori “experti” (numiti extraordinar de bine “samani” de Cristian Grosu, gazda noastra). Sa nu uitam de scandalul generat in 2017 de includerea in programul de guvernare al intens datatorului de sfaturi economice domn Tudose a eliminarii impozitului pe profit si inlocuirea lui cu un impozit pe cifra de afaceri, masura care ar fi scos pur si simplu economia romaneasca din lumea civilzata, ar fi facut inaplicabile atat majoritatea Conventiilor privind evitarea dublei impuneri si combaterea evaziunii fiscale la care Romania este parte si ar fi facut inaplicablicabile Directivele UE in ceea ce priveste impozitarea directa (Parent/Subsidiary, Royaltie and Interest, Reorganizari). Din fericire, atunci aceasta masura a fost trecuta de dl Tudose la “discutate si uitate”. Numai ca nu a fost uitata, ci doar parcata pentru o vreme, emanand ulterior sub numele de IMCA…
Acum, vedem alti mari experti in a crea si intretine teorii precum multinationalele sunt dusmanul bravului nostru popor dezlantuiti impotriva eliminarii IMCA!
Numai ca, ce nu ne spun acesti experti in manipulare, este ca unele dintre cele mai afectate companii nu sunt multinationalele, ci chiar chiar antreprenorii romani care au dezvoltat afaceri mari in distributie de marfuri (dominata de romani), industria prelucratoare (avem si aici cateva exemple notabile), industrie grav afectata (dupa cum ne spune chiar Guvernul in Raportul privind situatia macoreconomica pe anul 2025 si prognoza pe 2026-2028) de consturile privinde tranzitia energetice (impusa prin politici publice de politicieni!), concurenta din China si schimbarea preferintelor consumatorilor (ambele amplificate prin subventii inepte pentru achizitii tot din China)”, este de părere acesta.
În ceea ce privește ICAS, impozitul suplimentar de 0,5% aplicat pentru petrol și gaze, acesta a fost considerat neconstituțional până la apariția unei ordonanțe în 2025, deoarece legea care îl introducea nu specifica cine este obligat să-l plătească. Criticii semnalează că reglementarea a fost redactată defectuos, afectând companii precum Carrefour și lăsând loc de interpretări arbitrare.
”Impozitul suplimentar pentru petrol si gaze (0,5% din cifra de afaceri – vedem din nou “fetisul” cifrei de afaceri!) a fost introdus tot in 2023, cu aplicabilitate limitata (2024, 2025). Ma astept si aici ca expertii nostri in multinationale sa inceapa atacurile mai spre sfarsitul anului, cand isi vor da seama ca ICAS nu a fost prelungit. Nefiind nimic scris in pachet, posibil sa le fi scapat…”, mai spune Gabriel Biriș.
Impozitele care ar putea să crească de minim două ori
ISB, impozitul suplimentar pentru bănci, a fost introdus începând cu 2024 și urma inițial să scadă la 1% din 2026, însă a fost majorat la 4% din semestrul al doilea al anului 2025.
”Impozitul suplimentar pentru banci (ISB) a fost introdus impreuna cu celelalte doua, din 2024, tinta fiind un alt “dusman de clasa” (pe langa multinationale) al politicienilor nostri.
El urma sa scada la 1% din 2026, dar – ce sa vezi!, a crescut la 4% incepand cu semestrul 2 din 2025”, spune acesta.
Specialistul atrage atenția asupra dublei sau chiar cvadruplei impozitări cauzate de acest mecanism, întrucât dobânzile nedeductibile la companii devin venit impozabil pentru bănci, iar apoi sunt supuse ISB, fără a fi deduse la calculul impozitului pe profit.
”Si uite asa, avem o dubla impunere: dobanzi nedeductibile la imprumuturi (luate fie pentru finatarea de investitii, fie pentru finantarea capitalului de lucru, inclusiv pentru finantarea sumelor datorate de stat companiilor ce nu sunt platite la timp de stat pentru lucrari, sau furnizorii de energie la pret compensat care mai au inca de primit 6 miliarde de lei, sau pur si simplu pentru TVA nerambursat la timp), dobnzi care insa sunt impozabile la banci.
De fapt, avem chiar o tripla impunere, pentru ca aceleasi sume (dobanzi nedeductibile la debitor) sunt supuse si ISB de 4% (2% pentru banci mici).
Stati putin, ca era sa uit: nu e nici tripla impunere, este chiar cvadrubla! De ce? Pentru ca ISB este nedeductibil la calcului impozitului pe profit.
Ne spune ministrul de finante ca vrem investitori. Eu zic ca investitorii pot sa mai astepte, sa lase statul sa dea in boii care trag deja in tara asta pana ii omoara, ca dupa le va fi mult mai ieftin sa le ia pe nimic business-urile…”
Totodată, limitarea deductibilității cheltuielilor cu redevențe, consultanță și management către companii afiliate din afara României, stabilită la 1% din totalul cheltuielilor de același tip achiziționate de la companii neafiliate, a fost criticată pentru că generează dubla impozitare și contravine principiilor internaționale ale OECD și regulilor UE privind non-discriminarea între companii din state membre. Specialiștii arată că astfel de prevederi nu există în legislațiile altor state UE sau în SUA, și că limitează eficiența funcționării marilor grupuri de companii.
”Masura excelenta a eliminarii IMCA este umbrita de o alta, si anume nedeductibilitatea cheltuielilor cu redeventele, consultanta si managementul platite catre companii afiliate din afara Romaniei, daca acestea depasesc 1% din cheltuielile cu servicii de aceeasi natura achizitionate de la companii ne-afiliate.
Practic, toate aceste cheltuieli sunt nedeductibile.
De ce sa fie nedeductibile daca ele sunt necesare (de cele mai multe ori chiar esentiale!) desfasurarii afacerii si sunt la pret de piata (“arms lenght”)?
Unde se mai intampla asa ceva?
Evident ca veniturile obtinute de compania din afara Romaniei din prestarea acestor servicii sunt impozabile in tara respectiva (in cea mai mare parte a cazurilor, din tari membre UE, cu impozit pe profit mai mare decat in Romania), deci tot evident este si ca avem un caz clasic de dubla impunere.
Romania are insa incheiate 88 de Conventii privind evitarea dublei impuneri, cu tot atatea state. Conform Constitutiei noastre prevederile tratatelor internationale la care Romania este parte prevaleaza, adica au putere mai mare decat legea noastra.
Sa mai spunem si ca imensa majoritate a acestor Conventii sunt bazate pe „OECD Model Convention”, organizatie in care vrem sa intram cat mai repede. Motivul pentru care vrem sa intram este – in afara aspectului reputational, un mai bun acces la politicile de bune practici ale OECD, una din acestea fiind exact evitarea dublei impuneri pentru a stimula ISD si fluxurile comerciale.
Mie insa mi se pare ca – din nou, una spunem si alta facem. OECD (la fel ca si UE) este o casa cu reguli, casa in care daca vrei sa intri, trebuie sa i le accepti. Pai cum vrem noi sa intram in OECD, daca in plin proces de aderare implementam o lege care incalca evident si grav regulile casei?”
Acesta consideră că măsurile introduse reflectă o abordare fiscală depășită, care ignoră realitățile economice și riscă să descurajeze investițiile, afectând în mod disproporționat companiile românești.
Pe fond, el face apel la decidenți să țină cont de standardele internaționale și de experiența altor state, pentru a evita efectele negative pe termen lung asupra economiei.
”Mai mult, prevederea aceasta ne creeaza o problema si cu regulile casei in care deja suntem: Uniunea Europeana!
Una din regulile casei (UE) prevede ca nu poti sa discriminezi (pozitiv sau negativ) intre companiile tale si cele din alte state membre. Prevederea nou introdusa stabileste ca doar cheltuielile platite catre afiliati din afara Romaniei (inclusiv tari alte state membre UE), nu si cele platite catre afiliati din Romania. Adica, introduce o discriminare!
In plus, prevederea incalca si Codul de conduita privind preturile de transfer al UE…
Oare Guvernul nostru nu stia asta? Ca nu vreau sa cred ca Romania nu mai e stat de drept si suntem condusi dupa principiul „bombardierilor” de cartier: „ ca asa vrea muschii mei”…
Lasand la o parte fineturile astea cu dreptul international, masura nu tine cont nici de realitatile economice: un număr semnificativ de investitori în România fac parte din grupuri de companii (de regulă multinaționale, dar avem și cazuri de grupuri de companii românești în această situație) care se bazează pe centre de servicii (fie că vorbim de sisteme de evidență centralizată – precum SAP sau ORACLE, fie că vorbim de servicii de management sau de IPR dezvoltat în centre R&D, unele chiar în România) fără de care funcționarea ar fi mult mai puțin eficientă (serviciile de aceeași natură cumpărate de la neafiliați ar fi mai scumpe și mai slabe calitativ). Pe langa aspectul cu privire la eficienta prestarii de servicii prin intermediul unor Shared Service Centers (SSC) detinute de grup, mai este un motiv pentru care folosirea lor se impune: acordarea serviciilor de consultanta si in special de management implica accesul la foarte multe secrete comerciale (retete de productie, procese, politici de pret, etc) pe care nimeni nu vrea sa le faca disponibile catre terti.
Sa mai spunem si ca avem cazuri in care o parte din serviciile facturate de astfel de SSC situate in afara Romaniei includ functiuni care sunt furnizate de filiale situate in Romania, pentru care SSC este facturat de filiala romaneasca, deci nu exclud ca o parte din serviciile facturate de SSC companiilor din Romania sa fie de fapt o refacturare a unor sume facturate SSC de catre o alta firma situata in Romania (pentru care datoreaza impozit pe profit in Romania).
Complicat? Deloc, este doar real life-ul companiilor mari (cu capital strain sau romanesc).
Mentionez si ca nicio alta tara din UE și nici SUA nu a introdus in legislatia fiscala prevederi similare, chiar dacă unele (precum SUA – BEAT, Base Erosion and Anti-abuse Tax) prevederi in acest sens, nicidecum insa atat de extreme. Polonia a introdus in 2018 unele limitari (nu insa si pentru tranzacțiile la pret de piata!), dar a renuntat în 2021 pentru ca erau dificil de administrat si ineficiente în cresterea colectarii.
Toate statele UE folosesc regulile privind preturile de transfer si instrumentele din BEPS si DAC pentru a combate transferul de profit prin preturile practicate cu afiliati. Adaugam si faptul ca majoritatea tranzactiilor afiliatilor din Romania ai grupurilor multinationale au loc intre acestea si companii aflate in state UE, unde impozitul pe profit este mai mare decat in Romania, ceea ce face ineficient transferul de profit prin preturi (pentru un grup multinational nu are sens economic sa mute profit dintr-o tara unde impozitul pe profit este 16% intr-una unde impozitul pe profit este, de exemplu, 25%).
Din nou, se uita de unde au pornit regulile privind combaterea transferului de profit prin preturi: de la nevoia de a combate transferul de profituri in paradisuri fiscale, in vremuri cam apuse in care aceasta era o practica freceventa in multe parti ale lumii.
De ce noi trebuie sa fim altfel decat restul lumii civilzate fiscal?
Inchei aducandu-mi aminte de un mic afis vazut de mine in toaleta Ministerului de Finante din Slovenia pe care scria asa:
„Cand singura ta unealta e ciocanul, vezi cuie peste tot!”
Ciocanul, ghioaga, sabia, halebarda si altele asemenea erau unelte bune candva, pe vremea barbarilor…”, este de părere acesta.
