De două ori mai multe propilene şi polietilene (polimeri denumiţi uzual „plastic“) sunt importate decât exportate, balanţa comercială înregistrând un deficit de circa 185 de milioane de euro. Uşor-uşor însă, produsele locale cuceresc piaţa, pentru că şi KMGI îşi „turează“ motoarele, crescând producţia de la an la an. Un exemplu sugestiv în acest sens este cel al paharelor de bere din plastic din România. În prezent, toate aceste pahare sunt făcute din polimerii produşi la Midia.

Potrivit datelor de la Statistică, în 2016, importurile de polimeri au fost de 244.000 de tone, în valoare de 300 de milioane de euro, în timp ce exporturile au însumat 116.000 de tone, în valoare de 116,5 milioane de euro. Aceşti polimeri sunt, în principal, de trei tipuri: polietilene de joasă densitate (LDPE), polietilene de înaltă densitate (HDPE) şi polipropilene (PPL). Pe toate cele trei categorii de polimeri, România are deficit, dar cel mai mare este la HDPE, unde aproape că nu contăm la exporturi – doar 5,5 milioane de euro, la importuri de 107 milioane euro. Aceasta deoarece Midia nu mai produce, are instalaţiile închise din pricina condiţiilor de piaţă, puţinele exporturi fiind realizate de diverşi traderi, care importă pentru a reexporta sau doar realizează export scriptic. Ţările de provenienţă a acestor categorii de polimeri sunt state dezvoltate precum Germania, Ungaria, Austria sau Italia.

În ceea ce priveşte LDPE şi PP, faptul că Midia produce se vede imediat în statistica exporturilor, pentru că, în proporţie covârşitoare, exporturile reprezintă produse KMGI. Astfel, la LDPE, România figurează cu un export de 46.000 de tone, în valoare de 53 de milioane de euro, principalele ţări de destinaţie fiind Bulgaria, Grecia şi Polonia. Importurile sunt duble, şi în cantitate şi în valoare, marfa importată provenind din ţări precum Germania, Iran, Grecia, Olanda sau Ungaria. Pentru polipropilena primară (PP), România are un comerţ transfrontalier echilibrat, dar numai în cantităţi nete. La valoare, pierdem. Astfel, importurile din 2016 au fost de 65.000 de tone, de 81 milioane euro, exporturile fiind chiar puţin mai mari cantitativ – 65.300 de tone, dar în valoare de doar 58 de milioane de euro.

Prin urmare, acest produs pleacă din România la un preţ mai mic decât se importă, lucru curios, pentru că înseamnă că diferite firme din România, din motive incerte, preferă să aducă marfă din import la un preţ mai mare, chiar dacă local este mai ieftină. O explicaţie ar putea fi că se aduc din import produse din clasa polipropilenelor mai specializate, care pot fi incluse în alte produse fabricate local, care au, evident, valoare mai mare. Cele mai mari cantităţi la import pentru PP sunt din Germania, Italia, Franţa ori Ungaria, în timp ce, la export, produse de la Midia ajung în Bulgaria, Italia, Slovacia ori Turcia. În România, există o piaţă pentru polimeri, încă mică, dar în creştere.

 

Cu toate acestea, mai e mult până la nivelurile din vestul Europei. De exemplu, la polietilena de înaltă densitate, consumul din ţară este de circa 4 kg pe cap de locuitor, în condiţiile în care în Europa Occidentală media este de peste 40 kg. Dimensiunea totală a pieţei a fost, anul trecut, de circa 300.000 de tone.

Investiţiile încep să dea rezultate

Petrochimia de la Midia, parte a KMGI, este tot ce a mai rămas din acest sector, care avea dimensiuni uriaşe înainte de Revoluţie. Primele investiţii la Midia au venit încă din perioada în care Rompetrol era deţinut de omul de afaceri Dinu Patriciu.

Odată cu schimbarea proprietarului, realizată în 2007, petrochimia a început să beneficieze de investiţii cu adevărat consistente, peste 100 de milioane de dolari, care, în timp, au adus şi rezultate. Anul trecut, Midia a întregistrat o producţie de 150.000 de tone de polimeri, record după Revoluţie. Pentru acest an, producţia este estimată să crească la 157.000 de tone.

Polimerii produși la Midia sunt folosiți pentru fabricarea unei game foarte large de produse întâlnite în aproape toate sectoarele economice: de la agricultură (sub formă de folie pentru solar sau țevi pentru irigat) și industria alimentară (ambalaje pentru lactate, pahare și ambalaje de unică folosință) până la articole igieno-sanitare (flacoane pentru cosmetic, scutece) sau mobilier de exterior (scaune, mese, şezlonguri).

Te-ar putea interesa și: