Ce este resurecția digitală și cum schimbă percepția asupra morții

Resurecția digitală reprezintă procesul de recreare a imaginii sau a personalității celor decedați cu ajutorul inteligenței artificiale, folosind fotografii, înregistrări video și audio.

Acest fenomen a atras atenția publică recent, când Ozzy Osbourne a apărut sub formă de imagine generată AI la un concert al lui Rod Stewart, deși muzicianul a decedat luna trecută.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Sloane Steel (@iamsloanesteel)

Evenimentul a provocat reacții diverse, de la admirație pentru tributul adus până la critici privind respectul față de memoria celor dispăruți, scriu cei de la The Guardian.

Ozzy Osbourne, Tina Turner
SURSA FOTO: Iamsloanesteel Instagram

Manifestări recente ale resurecției digitale în media

Pe lângă concertul din Carolina de Nord, alte cazuri au adus resurecția digitală în prim-plan. Jim Acosta, fost corespondent la Casa Albă pentru CNN, a realizat un interviu cu o recreere digitală a lui Joaquin Oliver, adolescent ucis în 2018 într-un atac armat la o școală din Florida.

Avatarul creat de părinți a fost considerat un „dar” care le-a permis să audă din nou vocea fiului lor.

Într-un alt exemplu emoționant, Alexis Ohanian, cofondator Reddit, a împărtășit pe X o animație digitală cu mama sa decedată, îmbrățișându-l când era copil, realizată dintr-o fotografie.

„Nu eram pregătit pentru ce sentimente mi-a stârnit. Nu aveam cameră video, deci nu există filmări cu mine și mama mea… Așa mă îmbrățișa ea. Am revăzut-o de 50 de ori,” a mărturisit el.

Tehnologia care face posibilă resurecția digitală

Potrivit Elaine Kasket, psiholog specializat în domeniul cibernetic din Londra, accesul facil la modele lingvistice complexe precum ChatGPT a accelerat dezvoltarea unor avataruri digitale extrem de realiste.

„Dacă există suficiente urme digitale – mesaje, e-mailuri, note vocale, imagini – se poate crea o prezență virtuală foarte convingătoare a persoanei decedate,” explică ea.

Acum câțiva ani, conceptul de „nemurire virtuală” părea un vis tehnologic de neimaginat pentru publicul larg. Însă acum, crearea unor astfel de avatare interactive este mai accesibilă și cererea este în creștere.

Cum percep oamenii această tehnologie

Un sondaj realizat în 2023 de institutul YouGov, pentru thinktank-ul creștin Theos, arată că 14% dintre respondenți consideră că ar găsi alinare în interacțiunea cu o versiune digitală a unei persoane dragi dispărute. Această deschidere este mai mare în rândul tinerilor.

Nevoia de a păstra legătura cu cei dispăruți nu este un fenomen nou. De-a lungul timpului, oamenii au păstrat obiecte personale sau au recitit scrisori și vizionat înregistrări pentru a se simți mai aproape de cei dragi plecați.

„Oamenii au încercat să relaționeze cu morții dintotdeauna,” spune Michael Cholbi, profesor de filosofie la Universitatea din Edinburgh.

Riscuri și dileme legate de resurecția digitală

Louise Richardson, cercetător în domeniul studiului durerii la Universitatea York, atrage atenția că aceste avataruri pot influența modul în care oamenii procesează pierderea.

„Ele pot menține legătura, dar pot și să perturbe procesul natural de doliu,” susține ea.

În loc să accepte dispariția, oamenii pot interacționa în continuare cu o reprezentare virtuală a persoanei plecate.

Există și riscul ca aceste avataruri să ofere o imagine idealizată, „rozată”, ignorând aspectele mai puțin plăcute ale personalității celor decedați. Cholbi menționează că cineva poate omite trăsături negative atunci când creează un astfel de bot.

Nathan Mladin, autorul raportului „AI and the Afterlife”, avertizează asupra riscului de dependență.

„Este o experiență iluzorie. Crezi că vorbești cu o persoană reală, dar e doar o mașină. Aceasta poate împiedica procesul de acceptare și vindecare”.

Piața globală a avatarurilor digitale

Resurecția digitală a cunoscut un boom inițial în Asia, în special în China. Costurile pot fi foarte mici, de aproximativ 20 de yuani (2,20 lire sterline) pentru un avatar simplu. Piața a fost estimată la 12 miliarde de yuani în 2022 și se preconizează să se quadrupleze până în 2025.

Pentru avataruri interactive mai complexe, costurile pot ajunge la mii de lire sterline. Fu Shou Yuan International Group, un important operator de servicii funerare din China, susține că „este posibil ca morții să revină la viață în lumea virtuală.” Prețul mediu estimat este de 50.000 yuani per persoană.

Aspecte etice și de confidențialitate

Michael Cholbi avertizează asupra riscului exploatării durerii oamenilor în scop comercial. De asemenea, Elaine Kasket adaugă că o mare problemă o reprezintă drepturile asupra materialelor digitale: „Persoanele decedate nu pot consimți, nu pot răspunde și nu au control asupra folosirii imaginii lor.”

Pentru a preveni astfel de abuzuri, unele persoane își includ în testament clauze prin care interzic folosirea datelor lor digitale după deces.

Alte utilizări ale tehnologiei avatarurilor digitale

Avatarurile interactive nu sunt folosite doar pentru cei decedați. Spectacolul „Abba Voyage” reunește versiunile digitale ale membrilor formației suedeze în tinerețe, atrăgând mii de spectatori și generând milioane săptămânal.

De asemenea, Centrul Național Holocaust din Marea Britanie a lansat un proiect pentru a păstra mărturii ale supraviețuitorilor lagărelor naziste prin intermediul unor avataruri care răspund la întrebări despre experiențele lor.

Perspective și limite ale fenomenului

Michael Cholbi consideră că, deși există un entuziasm în jurul resurecției digitale, majoritatea oamenilor vor ajunge să accepte moartea.

„Unii vor folosi aceste avataruri ocazional, de sărbători sau aniversări, dar relațiile cu morții nu vor fi susținute pe termen lung prin această tehnologie”.

Pentru Nathan Mladin, interesul pentru această tehnologie reflectă dorințele umane profunde de a transcende moartea, fiind o expresie a culturii moderne care vede în tehnologie o soluție pentru eternitate.

Elaine Kasket subliniază că, în ciuda beneficiilor pe care le pot aduce unele tehnologii, este periculos să patologizăm durerea și să ne bazăm pe tehnologie pentru a o „vindeca.”

„Durerea și pierderea sunt experiențe umane normale,” concluzionează ea.