Lista completă a obligațiilor legale la închirierea unui apartament. Ce trebuie să conțină contractul de închiriere
Închirierea unui apartament nu înseamnă doar stabilirea unei sume lunare și semnarea unui acord verbal între părți. Conform legislației în vigoare, proprietarii trebuie să respecte o serie de pași și obligații legale clare pentru a evita sancțiunile fiscale și pentru a asigura o colaborare corectă cu chiriașul, de la momentul semnării contractului până la finalul perioadei de închiriere.
Primul pas esențial îl reprezintă redactarea corectă a contractului de închiriere, care trebuie întocmit în formă scrisă, nu verbală. Documentul trebuie să conțină datele complete ale proprietarului și chiriașului, identificarea exactă a apartamentului, suma chiriei și modalitatea de plată, perioada de valabilitate contractuală, precum și drepturile și obligațiile ambelor părți.
De asemenea, este necesar să se prevadă clauze legate de reparații, posibilitatea subînchirierii și accesul proprietarului în locuință. Specialiștii în domeniu recomandă evitarea formulărilor abuzive sau a penalizărilor exagerate, iar cei care nu au experiență juridică pot solicita sprijinul unui avocat pentru a se asigura că textul respectă legislația.
Contractul se înregistrează la ANAF. Cât timp ai la dispoziție?
După semnarea contractului, proprietarul are obligația de a înregistra documentul la ANAF (Agenția Națională de Administrare Fiscală) în termen de maximum 30 de zile. Procedura presupune completarea formularului tip oferit de instituție, atașarea copiei contractului și depunerea acestuia fie la ghișeu, fie online, prin intermediul platformei Spațiul Privat Virtual (SPV).
Confirmarea de înregistrare trebuie păstrată pentru eventuale verificări ulterioare. În cazul în care imobilul are mai mulți coproprietari, fiecare declară partea sa din contract sau desemnează unul dintre ei printr-o împuternicire notarială.
O altă obligație importantă privește declararea veniturilor și achitarea impozitului aferent închirierii. Începând cu 2025, proprietarii datorează un impozit de 10% aplicat asupra veniturilor obținute, după deducerea forfetară de 20%.
De exemplu, pentru un venit anual de 12.000 de lei, impozitul se calculează la suma de 9.600 de lei. Declarația Unică trebuie depusă până la data de 25 mai a anului următor, iar plata chiriei în valută se raportează la cursul oficial al BNR din ziua încasării.
Proprietarii care achită și un impozit suplimentar
În plus, persoanele care dețin proprietăți cu o valoare totală mai mare de 2,5 milioane de lei trebuie să plătească un impozit suplimentar de 0,3% pentru partea care depășește acest prag.
Nerespectarea termenului pentru depunerea declarației atrage penalizări, dobânzi și chiar recalcularea impozitului de către ANAF, care poate notifica proprietarul și sesiza organele competente în cazurile de neconformare repetată.
Procedura de înregistrare a contractului la ANAF este simplă, însă nerespectarea acesteia va duce la sancțiuni. Mai exact, proprietarii care încearcă să păcălească Fiscul riscă amenzi între 500 și 1.000 de lei.
Asta nu e tot: ANAF poate recalcula impozitul datorat pentru perioada nedeclarată, aplicând și penalități. Mai mult, lipsa unui contract înregistrat le poate îngreuna apărarea în caz de conflict cu chiriașul, acesta putând refuza plata sau prelungirea acordului, profitând de absența dovezii oficiale.
