Ca urmare a activității mele de consultanță fiscală, în practică am întâlnit o serie de opinii divergente privind regimul fiscal al tichetelor-cadou și privind modul de acordare a acestora. Este și motivul pentru care m-am decis să abordez acest subiect, cu tratarea situațiilor în care beneficiarii sunt fie propriii salariați, fie persoane din afara societății comerciale care  acordă tichetele-cadou.
 
1. Acordarea tichetelor-cadou salariaţilor
Potrivit Legii nr. 193/2006 şi H.G. nr. 1.317/2006, cu modificările şi completările ulterioare, tichetele-cadou se pot acorda salariaţilor numai pentru destinaţii sau evenimente care se încadrează în cheltuielile sociale.
Conform art. 2.1. din H.G. nr. 1.317/ 2006, cu modificările şi completările ulterioare, cheltuielile sociale sunt cele reglementate la art. 21 alin.(3) lit.c). Cod fiscal, iar – la nivelul angajatorului – acestea au o deductibilitate limitată (parțială) la calculul profitului impozabil, de până la 2% din valoarea totală a fondului de salarii.
La nivelul salariatului beneficiar al tichetelor-cadou, contravaloarea acestora este asimilată unui avantaj de natură salarială şi, în consecinţă, se impozitează cu 16%, dar nu intră în baza de calcul a contribuţiilor sociale obligatorii aferente în cauză, dacă sunt acordate în baza legii speciale menţionate anterior. În susţinerea acestui fapt, precizez pct. 70 din H.G. nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, și art 296 ^15 lit. o) Cod fiscal, privind excepţiile generale. Este de reținut faptul că – potrivit prevederilor pct. 70 lit. i) dat în aplicarea art. 55 alin. (3) Cod fiscal, cu modificările și completările ulterioare – tichetele-cadou chiar acordate potrivit legii și indiferent dacă acestea sunt acordate potrivit destinației și cuantumului prevăzute la art. 55 alin. (4) lit. a) Cod fiscal sunt asimilate avantajelor de natură salarială.

2. Acordarea tichetelor-cadou unor persoane din afara societăţii şi care nu au calitatea de salariat în cadrul acesteia
Potrivit art.2 alin.(1) din Legea nr. 193/2006, cu modificările şi completările ulterioare, tichetele-cadou pot fi utilizate pentru trei tipuri mari de acţiuni: de tipul reclamă şi publicitate sau gen campanii de marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţe existente sau noi etc. / pentru protocol / de tipul cheltuielilor sociale.
În cazul în care aceste tichete-cadou se acordă unor terţe persoane, din afara societăţii, acestea îmbracă fie forma unor cheltuieli de protocol (deductibile limitat, în procent de 2% din baza determinată cf. art. 21 alin. (3) lit. a) Cod fiscal), fie forma unor cheltuieli de reclamă şi publicitate şi/ sau de promovare şi stimulare a vânzărilor – după caz – în funcţie de destinaţia şi beneficiarul respectivelor tichete-cadou. Această din urmă situaţie apare atunci când tichetele-cadou sunt acordate partenerilor, în cadrul unui program conceput pentru creşterea şi stimularea vânzărilor, fiind – în baza art. 21 alin. (2) lit. d Cod fiscal – integral deductibile fiscal la calculul profitului impozabil, dacă sunt efectuate în baza unui contract scris şi în condiţiile existenţei unui set minim de documente justificative necesare în acest sens – spre exemplu, contract cu clientul partener pentru desfăşurarea campaniei de promovare a produselor și regulamentul acesteia etc. Întrebarea relevantă este ce se întâmplă – d.p.d.v. fiscal – la beneficiarul tichetelor, atâta timp cât natura cheltuielii este deja reglementată la societatea ce acordă tichetele?

În opinia mea, sunt incidenţe fiscale şi la beneficiar, deoarece fiecare (atât beneficiarul tichetului, cât şi cel ce le acordă) sunt doi subiecţi separaţi de impunere. Astfel, dacă beneficiarul tichetelor este o persoană fizică (ce nu are o legătură de angajare cu cel ce acordă tichetele), apreciez că sunt aplicabile prevederile de la art. 78 Cod fiscal. Prin norma metodologică aferentă în cauză, la pct. 152 este prevăzut expres: „152. În aplicarea art. 78 alin. (2) din Codul fiscal, în această categorie se includ, de exemplu, următoarele venituri realizate de persoanele fizice: (…)
– tichetele-cadou acordate persoanelor fizice în afara unei relaţii generatoare de venituri din salarii“.

Astfel, consider că acestea se impozitează cu 16% prin stopaj la sursă, iar societatea care acordă tichetele are obligaţia să reţină impozitul pe venit aferent în cauză şi în cotă de 16%. Deoarece, din motive comerciale şi de ţinută profesională, practic, nu se poate fracţiona tichetul-cadou și nici nu se poate solicita impozitul de la persoana fizică beneficiară, impozitul poate fi determinat prin metoda sutei majorate, astfel încât valoarea tichetului să reprezinte un venit net după determinarea impozitului – cheltuiala respectivă cu impozitul fiind nedeductibilă fiscal la calculul impozitului pe profit, conform art. 21 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal.
Personal, la predarea tichetelor-cadou, vă recomand să utilizați un borderou de predare-primire, ce va cuprinde numele și codul numeric personal al beneficiarilor, iar acest document justificativ să fie întocmit respectând cerințele minimale reglementate prin O.M.F.P. nr. 3.512/2008, cu modificările și completările ulte­rioare.
Raportat la obligațiile fiscale declarative incidente în cauză, nu uitaţi nici faptul că impozitul astfel reţinut de dvs. se declară în declaraţia lunară formular tip 100, cât şi în declaraţia anuală formular tip 205 (ce trebuie depusă până la sfârşitul lunii februarie a anului următor celui de acordare).
dr. Dragoş Pătroi, consultant fiscal, cadru universitar asociat, ASE București