Iar problema nu a dispărut. Acum, Occidentul trebuie să dea socoteală pentru modul în care interesele politice și de afaceri au ingnorat ani la rând barbariile regimului Vladimir Putin, arată o analiză The Conversation. În schimb, în unele cercuri occidentale pare că există un soi de complicitate, multe din referirile la acest război evitând parcă să menționeze Rusia.

În schimb, se vorbește despre „războiul din Ucraina” sau „conflictul din Ucraina”. Așa am ajuns să citim titluri de genul „Ucraina în război” sau „situația din Ucraina”.

Chiar și gesturile publice sunt neutre, așa cum cum s-a întâmplat cu „declarația de solidaritate pentru poporul Ucrainei”, de la Premiile Academiei de Film. S-a văzut clar că au existat doar cartoane pe care scria: „Am vrea să păstrăm un moment de tăcere pentru a ne arăta sprijinul pentru poporul ucrainean care se confruntă cu invazia”.

O astfel de „liniște asurzitoare” este nu doar inconștientă, ci și periculoasă. Nu doar că denaturează ceea ce se întâmplă astăzi, dar subminează și capacitatea Occiddentului de a-și imagina și de a se pregăti pentru ceea ce se poate întâmpla mâine. De dragul viitorului Ucrainei și al securității, lumea trebuie să vorbească despre acest război clar și direct.

Repetați continuu”agresiunea Rusiei”

Acesta este războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Rusia a ales să poarte un război împotriva Ucrainei în 2014 și a decis să-l intensifice în 2022. Iar acum Rusia este singurul stat care ar putea pune capăt războiului în câteva minute.

Dar a vorbi despre „războiul lui Putin” pare un tabu. Potrivit sondajelor recente, majoritatea rușilor susțin războiul și marea majoritate a rușilor îl aprobă pe Vladimir Putin. Nu vă înșelați: neoimperialismul rusesc rămâne o amenințare la adresa securității globale.

Războiul Rusiei împotriva Ucrainei este un război de agresiune ca la manual. Pe 21 februarie, Putin a atacat însuși conceptul de suveranitate a Ucrainei, susținând că nu are o „statalitate reală”. Trei zile mai târziu, a început să bombardeze Ucraina și să-i ucidă cetățenii. Apoi, Adunarea Generală a ONU a numit invazia Rusiei un act de „agresiune împotriva Ucrainei.

Evitarea termenului „agresiune” când vorbim despre războiul din Ucraina nu înseamnă doar că încercăm să privim dincolo de explicațiile lui Putin cu privire la acțiunile sale, ci și că ignorăm cele mai importante decizii ale statelor suverane care au condamnat această invazie.

Ucraina luptă în acest moment pentru autoapărare, care este un drept al tuturor statelor, conform Cartei ONU. Numirea acestui război „conflict Rusia-Ucraina” implică paritate între părți și spulberă distincțiile-cheie dintre agresor și cel care se apără.

A venit timpul să nu mai liniștim Rusia lui Putin cu cuvintele noastre

Prin această invazie militară a Ucrainei, Putin a încetat să se ascundă în spatele trupelor care nu au însemne militare, așa cum a făcut în Crimeea, în 2014. El a renunțat, de asemenea, să se mai ascundă în spatele sintagmei „război civil în Ucraina”, așa cum a făcut-o în Donbas, în 2014.

Putin și-a dat jos masca

Putin și-a dat jos masca. Deci, ori de câte ori ne referim la evenimente anterioare acestei escaladări brutale, nu mai e nevoie să-i punem înapoi masca. Asta înseamnă renunțarea, odată pentru totdeauna, la termenul „referendum” pentru a descrie desfășurarea în grabă a unui vot care a urmat anexării forțate, de către Rusia, a peninsulei Crimeea.

Înseamnă și eliminarea termenilor „rebeli” sau „separațiștii” din Donbas, pentru că, de fapt, aceștia erau ruși în toată regula, într-o zonă ocupată de ruși.

Cuvintele ne modelează lumea, iar cauza păcii are de suferit atunci când folosim cuvinte goale sau expresii false sau evităm să punem în prim plan responsabilii unui război care ne implică pe toți. A venit timpul să nu mai liniștim Rusia lui Putin cu cuvintele noastre.