Și acestea pe lângă profilurile oamenilor normali, care au intrat în jocul Informării publice a cetățenilor. Așa-ziși influenceri, ce își exprimau opinie după opinie, creau dezbateri și stabileau cine are dreptate. Nu a durat mult până când să ne amintim de un concept interesant: fake news-ul.

Este fake news-ul ceva nou?

Conceptul de fake news, sau știre falsă în limba română, a fost ultra folosit după anul 2020, în special în timpul pandemiei, pentru a explica știrile false despre virus sau vaccin, care inundaseră opinia publică.

Evident, precum în cazul oricărui alt termen folosit iar și iar, echilibrul a fost pierdut, astfel că orice idee diferită de retorica general acceptată despre pandemie sau vaccin era considerată fake news. Doar că acest concept nu este deloc nou, așa cum unii au încercat să îl prezinte. Sigur, metodele s-au schimbat cu siguranță, dar la bază ideea unei știri false folosite cu scopul de a influența percepții este extrem de veche.

De exemplu, celebrul părinte al relațiilor publice, Edward Bernays ( cel care a poziționat domeniul drept știință socială și mult mai mult decât sensul imatur în care este folosit astăzi ) a scris la începutul anilor 1900 două cărți foarte interesante: Cristalizarea opiniei publice și Propaganda. Cărțile, deși de mici dimensiuni, explică foarte clar cum putem utiliza psihologia maselor, instinctele și emoțiile pentru a influența percepții, idei și comportamente. Nicăieri nu menționează că știrile nu pot fi și false.

Ulterior, Joseph Goebbels, ministrul propagandei lui Hitler, admitea că folosise informații obținute din cartea Cristalizarea opiniei publice în Al Doilea Război Mondial. Cum spuneam, nimic nou sub soare…

Fake news în mediul comercial

Fake news-ul este folosit de zeci de ani și în mediul comercial, atunci când se dorește distrugerea reputației unei companii sau a unei persoane aflate în conducerea unei companii.

Motivele pot fi multiple, de la ”pregătirea” pieței pentru intrarea unui noi competitor, până la eliminarea directă a competiției sau a unei persoane dintr-o poziție cheie. În anii mei de experiență ca și consultant, am asistat la ambele situații.

Din păcate, multe dintre aceste inițiative și-au atins și obiectivul final, principalul motiv fiind, nu neapărat strategia perfect executată, cât incapacitatea liderilor companiei respective de a recunoaște criza, identifica situația și lua măsurile potrivite, atenție, la timp. Și vă rog să rețineți expresia ”la timp”.

Și dacă este un fake news, de ce este atât de periculos?

Există mai multe motive pentru care un fake news este extrem de periculos, iar înțelegerea acestor motive ne poate salva compania pe care o deținem sau conducem.

Greu de detectat

Un fake news poate fi extrem de greu de detectat. O poveste bine spusă, cu un sâmbure de adevăr, peste care se aplică, fie exagerarea, fie minciuna prin omisiune. Dar problema rămâne la conceptul de poveste bine scrisă. Dacă știrea falsă va atinge instincte cheie și va genera apariția unor emoții precum frica sau dezgustul, șansele ca demersul să ne afecteze reputația sunt destul de mari.

Totul stă în retorică și în modul în care este împărtășită situația opiniei publice. Cu siguranță, dacă oamenii se vor simți în pericol, reputația companiei va fi afectată.

Repetitivitatea

Că tot l-am menționat mai sus pe ministrul propagandei lui Hitler, acesta avea o vorbă celebră: O minciună devine adevăr când este repetată de suficient de multe ori. Orice știre negativă va fi repetată iar și iar, de diferiți comunicatori, prin metode diverse. Ca un fel de bombardament venit din mai multe direcții, prin arme diferite.

Un ochi neformat va avea dificultăți serioase în a diferenția o informație falsă de una reală, iar repetarea aceluiași mesaj simplu va putea cu ușurință transforma percepțiile și, implicit, acțiunile celor vizați. În comercial, obiectivul poate fi chiar simplu: oamenii nu vor mai cumpăra produse sau servicii.

Canale de comunicare diverse

Ce-i drept, acum 30-40 de ani, canalele de comunicare erau extrem de puține, astfel că distribuirea știrilor false era mult mai greoaie. Poate și de asta unii lideri din acele vremuri erau vorbitori publici mai buni, mulți bazându-se pe evenimentele publice pentru a-și transmite ideile. Acum însă…avem Facebook.

Pe Facebook, nu doar că oricine poate spune orice, dar pot fi create tot felul de conturi false și grupuri ce vor întreține atenția asupra unui anumit subiect.

Mai mult, este chiar banal să creezi un nou website, aparent de știri obiective, unde informațiile false să fie distribuite. Prea puțini oameni vor avea inspirația de a căuta semne de falsitate. Vor citi, emoțiile cheie vor fi generate, și vor acționa.

Nu în ultimul rând, rețelele de socializare permit utilizarea simbolurilor în comunicare, prin postarea facilă a pozelor sau a video-urilor. Se spune că o poză face cât 1000 de cuvinte, iar în fake news afirmația este cât se poate de reală. Oamenilor le plac pozele, sunt atrași de poze și, involuntar, percepțiile le sunt mai ușor influențate prin poze. Simbolistica este mult mai puternică.

Ok, și cum ne putem apăra?

Greu și foarte greu. Înainte de orice, trebuie să conștientizăm existența acestei metode. Am specificat mai sus că reacția trebuie să vină la timp. Dar este greu să reacționăm dacă nu înțelegem ce se întâmplă.

În al doilea rând, pregătirea este cheia. Da, știu. Nu prea suntem noi cu prevenția, Dar ce trebuie să înțelegem este că, odată izbucnită criza, tot ce poți face este un fel de damage control. Unii nu ne vor crede, indiferent ce strategii de crisis management aplicăm. Cu cât reacția este mai târzie sau mai puțin inspirată, cu atât încercarea noastră de a ne salva reputația va fi sortită eșecului.

Nu în ultimul rând, o imagine extrem de puternică, creată anterior izbucnirii oricărui tip de criză de imagine. Cu cât suntem reputațional mai sus, cu atât va fi greu să fim doborâți.