Trimisa Sloveniei, care a semnat acordul în timpul unei chermeze din Japonia, şi-a numit propriul comportament „un act de nepăsare civică“. Premierul României, acum demisionar, a recunoscut că nu ştie cum de ţara sa a semnat documentul. În Polonia, unde câţiva parlamentari au protestat purtând măşti marca Guy Fawkes, făcând astfel trimitere la mişcarea Anonymous, primul-ministru a declarat că va suspenda ratificarea. Republica Cehă şi Slovacia (care nici nu l-au semnat încă) au luat ulterior aceeaşi decizie.
Acest şir surprinzător de remuşcări şi ezitări vine pe fondul unui val de proteste fără precedent împotriva tratatului, o încercare a statelor bogate de a-şi proteja industriile bazate pe brevete. Grupurile afiliate Anonymous au spart site-uri guvernamentale. Peste 1,8 milioane de oameni au semnat o petiţie online. Mulţimi de polonezi şi suedezi au ieşit în stradă, iar pe 11 februarie au fost organizate proteste în sute de oraşe europene.
Toată această tevatură urmează eşecului Legii de încetare a pirateriei online (SOPA), care sporea simţitor sancţiunile date celor găsiţi vinovaţi. Documentul şi-a găsit sfârşitul în Congresul american, după o serie de proteste online, printre care şi autosuspendarea, pentru o zi, a site-ului Wikipedia.
ACTA, semnată până acum de 30 de state şi de UE, creează un sistem internaţional de impunere a sancţiunilor civile şi penale asupra pirateriei online şi a contrafacerilor. Călători fără nicio vină vor fi nevoiţi să permită autorităţilor să le percheziţioneze laptopurile în căutare de muzică piratată sau vor fi încarceraţi pentru că deţin medicamente generice. Asta spun criticii proiectului.
Probabil că exagerează: prevederile ACTA sunt în mod deliberat vagi (semnatarii fiind lăsaţi astfel să traseze singuri regulile exacte). Totuşi, actul este potenţial draconic. Contravenienţii ar putea fi obligaţi la plata în întregime a pierderilor potenţiale (în ideea în care se presupune că oricine achiziţionează un produs piratat ar fi cumpărat originalul). În plus, prevederile se aplică şi în cazul utilizării neintenţionate a unui material brevetat. Îi obligă pe proprietarii de site-uri să se asigure că respectă legile din mai multe state. A fost negociat în secret şi fără a implica instituţiile care reglementează tradiţional legăturile comerciale (în ciuda criticilor UE). Prin urmare, ignoră total punctele de vedere ale unor state care vor  intra sub jurisdicţia sa, în special ale celor emergente. Până de curând, activiştii internetului erau priviţi ca o adunătură de sociopaţi neraşi şi fără niciun ţel în viaţă. Lucrurile s-au schimbat.
Capital este partenerul exclusiv în România al publicației The Economist