Ceea ce foarte puțini știu însă e cât de extins e „fenomenul“ acesta, cât de multe astfel de firme există în România (și nu numai aici). Eu știu, pentru că de 20 de ani am avut șansa să fiu în mijlocul tuturor lucrurilor importante din lumea businessului românesc. Nu e zi în care să nu mă întâlnesc cu oameni cu greutate, care câștigă într-o luna cât alții în ani întregi și care să nu-mi spună cu disperare: „dle Butunoiu, vreau să plec de aici, nu mai rezist. Plec și pe un salariu mai mic, numai să ajung și eu într-o firmă unde lucrurile se fac profesionist, așa cum trebuie. Nu mai pot suporta o asemenea lipsă de organizare, de înțelegere și de folosire a unor mecanisme elementare, deciziile luate la întâmplare și fara niciun suport, situațiile absurde, managerii proști care nu înțeleg nimic etc. etc.“. „Bine, înțeleg ce spui, însă compania voastră merge foarte bine și faceși profituri uriașe, cum îți explici?“ „Nu pot sa îmi explic, nu înțeleg, și asta mă intriga și mai tare.“ Ce nu știe el e ca și managerii de la firmele la care visează să se mute îmi spun exact același lucru și că sunt destui între ei care visează sa se mute taman la firma din care vrea el să plece…
Am vazut oameni care și-au vândut casele ca să plăteasca MBAuri scumpe, antreprenori aproape ruinați de firme de consultanță care i-au învățat ce și cum să facă, până în cel mai mic detaliu. Daca nu ruinați de sfaturi, atunci de onorarii. Cine își închipuie că, daca face totul ca la carte, atunci cu sigurață afacerea îi va merge ireversibil mai bine se poate înșela amarnic și îl poate paște o depresie. Tot ireversibilă. Clienții nu sunt nici pe departe atât de deștepți pe cât sunt ei prezentați în cursurile plătite cu mii sau cu zeci de mii de euro. Reacțiile consumatorului sunt la fel de greu de înțeles și de explicat ca acelea ale alegătorilor.
În fond, mecanismul de „vot“ e același, doar produsul diferă. Cine nu e foarte bine pregătit să accepte cu resemnare că afacerile nu se vor comporta niciodată în întregime așa cum reiese din calcule, oricât de sofisticate ar fi ele, că și proștii, și deștepții pot face profituri la fel de mari, și chiar mulți ani în șir, să nu se mire dacă viața începe să i se pară un calvar. Oare cum ar fi dacă firmele ar încerca niște „teambuildinguri“ prin care sa-și schimbe câțiva angajați între ele, să zicem timp de o săptămână sau două? Cu siguranță ca acei angajați nu se vor mai gândi multă vreme că organizația nu-i merită. Și vor povesti și celorlalți angajați, cu lux de amanunte.