Romania intra in curand in Uniunea Europeana, dar ce se va intampla cu cel de-al doilea stat romanesc nu ne poate fi indiferent. Daca vom reusi sa-i atragem pe basarabeni spre UE si NATO, vom avea de castigat pe planul securitatii, dar si din punct de vedere economic.
De la Chisinau la Bucuresti sunt vreo 450 de kilometri. Pe autostrada, distanta dintre cele doua capitale s-ar parcurge in mai putin de patru ore, iar calatoria pe o cale ferata cu performante medii ar lua tot cam atat. In realitate, timpul necesar este cel putin dublu: drumurile cu o singura banda pe sens sunt fie aglomerate, fie proaste, liniile ferate din spatiul ex-sovietic sunt renumite prin lentoare, iar trecerea granitei este condimentata cu formalitati care de care mai consumatoare de timp, mergandu-se pana la inlocuirea boghiurilor vagoanelor pentru a putea circula pe calea ferata europeana, respectiv pe cea ruseasca (mai lata cu 8,5 centimetri).

Dar dincolo de distanta geografica ori de problemele de ordin tehnic, Romania si Republica Moldova sunt separate de sase decenii de tensiuni, izolare si neincredere. Multi locuitori ai Basarabiei ne vad, de cele mai multe ori, pentru ca asta li s-a tot spus despre noi, aroganti, necinstiti, dornici sa punem mana pe bogatiile Moldovei. Dincoace, imaginea basarabeanului nu e nici ea prea buna: vorbeste ciudat, daca nu chiar caraghios, e rusificat pana in maduva oaselor si sunt mari sanse sa se ocupe cu lucruri necurate.


S-a dovedit deja cu brio ca actiunile sentimentale, de genul concertelor ori podurilor de flori, nu pot sterge cu buretele istoria recenta. Nici sprijinul economic acordat vecinului de peste Prut, fie sub forma de energie electrica, fie sub forma de burse, nu cantareste prea mult, mai ales daca nu ai la dispozitie mijloacele prin care sa-l faci cunoscut – se stie ca mass-media basarabeana este dominata de limba rusa sau de grupuri de interese anti-romanesti.

Ce pierdem daca nu ne implicam?

Unii ar putea sa se intrebe, desigur, de ce sa ne zbatem atat. Avem si noi problemele noastre, iar ei oricum nu ne vor, si se stie ca dragoste cu sila nu se poate. Daca lasam la o parte argumentele istorice si cele patriotic-lacrimogene, vom avea doua motive serioase si suficient de puternice pentru a incerca sa punem Moldova definitiv pe drumul spre Vest: suntem vecini, iar criza economica si conflictul inghetat din Transnistria ne pot pune oricand in pericol, mergand de la importul de forta de munca ilegala si de infactionalitate pana la eventuala izbucnire a unui nou razboi langa granitele noastre; in ciuda situatiei economice dificile din prezent, este o piata de peste patru milioane de locuitori, in mare parte inca virgina.


Reteta unei relatii mai stranse este, asadar, dubla, politica si economica. Din punct de vedere economic, situatia este destul de proasta: investitiile romanesti in Moldova sunt cvasi-inexistente, iar schimburile comerciale se afla la niveluri scazute. In 2004, de exemplu, am exportat in Moldova marfuri in valoare de 165 de milioane de euro (13% din importurile Moldovei, dar numai 0,9% din totalul exporturilor noastre). In acelasi an, am importat din Moldova produse de 62 de milioane de euro (reprezentand 9% din exporturile lor, dar numai 0,2% din totalul importurilor Romaniei).
Pe plan politic, dupa raceala instalata intre cele doua state in perioada regimului Iliescu, dezghetul, adus in special de prestatia nonconformista a presedintelui Traian Basescu, nu a fost urmat de cine stie ce modificari de strategie la Chisinau. Vladimir Voronin ramane la fel de schimbator cand vine vorba de directia in care ar trebui sa se indrepte Moldova: Uniunea Europeana ori Rusia, iar Romania e tratata, in continuare, ca o umbrela pentru situatii de criza. De aceea, sustin numeroase voci de aici si de doincolo de Prut, presiunile diplomatice exercitate asupra puterii de la Chisinau ar trebui sa se intensifice, in paralel cu cresterea gradului de informare a populatiei de peste Prut.

Modele deja verificate sau o solutie originala?

Nici in privinta problemei transnistrene nu s-au facut, in ultima perioada, progrese. Dupa respingerea Planului Kozak, care prevedea federalizarea Republicii Moldova, pe tapet a aparut o noua solutie: Planul Iuscenko. “Cu amendamentele aduse de Rusia, care a santajat Ucraina cu chestiunea alimentarii cu gaze naturale, acesta seamana foarte bine cu proiectul Kozak. Dar autoritatile de la Chisinau par atat de fericite ca li s-au acceptat si lor niste amendamente cu privire la democratizarea, demilitarizarea si decriminalizarea Transnistriei, incat trec cu vederea acest lucru”, explica Victoria Stoiciu, expert al Societatii Academice din Romania.


“Dupa mine, Rusia nu vrea cu nici un chip Moldova in UE si NATO si nu va lasa Transnistria din mana decat in schimbul a ceva mult mai important. De fapt, dupa 1812, Basarabia a ajuns in mainile lor tot in urma unui astfel de schimb”, spune analistul politic Stelian Tanase.


La prima vedere, viitorul nu suna deloc bine pentru Moldova. In opinia unor analisti de la Chisinau, nu este chiar asa. Nicu Popescu scria, in urma cu un an, ca o sansa pentru rezolvarea problemelor legate de teritorialitate si suveranitate ar fi aplicarea modelului cipriot. “Un stat divizat poate adera la UE, iar perspectivele clare si vizibile pentru un stat (partea greceasca a Ciprului) maresc atractivitatea acestuia in fata entitatii secesioniste (turcii ciprioti)”, crede el. De asemenea, Popescu spune ca “important este nu atat procesul de negocieri cu Transnistria, cat transformarile interne in Moldova si apropierea de UE” si ca “dezvoltarea economica si politica in cazul unei divizari este posibila”, chiar daca (ca in cazul Ciprului de Nord si al Transnistriei) secesionistii au pus mana pe o buna parte din potentialul economic al tarii (70% in Cipru si circa 40% in Moldova).


Dar nu este singurul model “geografic” oferit pentru solutionarea problemelor Moldovei. In opinia presedintelui Basescu, “in Kosovo trebuie sa se creeze un precedent favorabil rezolvarii situatiei din Transnistria din punctul de vedere al comunitatii internationale”. Cu alte cuvinte, daca provincia Kosovo va ramane, cu o larga autonomie, intre granitele Serbiei, asa trebuie sa se intample si cu teritoriul din stanga Nistrului.



“Rusia nu vrea cu nici un chip Moldova in UE si NATO si nu va lasa Transnistria din mana decat in schimbul a ceva mult mai important.”

Stelian Tanase,

analist politic





CATEVA CIFRE DESPRE BASARABIA

• 34.000 de kilometri patrati (14% din suprafata Romaniei).


• 4,5 milioane de locuitori (78% romani, 8% ucraineni, 6% rusi, 4% gagauzi, 2% bulgari). Conform estimarilor neoficiale, intre 10% si 30% din populatia activa lucreaza in strainatate (UE, Rusia, Ucraina, Romania).


• PIB-ul pe cap de locuitor la paritatea puterii de cumparare (2004): 1.800 de dolari (locul 180 in lume). In acelasi clasament, Romania este pe locul 100, cu 7.000 de dolari.


• Salariul mediu net pe economie – 90 de euro (in Romania – 203 euro).


• Speranta de viata – 65 de ani (in Romania – 71 de ani).