Cu cat este mai deasa sita prin care Uniunea Europeana se pregateste sa cearna tarile candidate central si est-europene, cu atat sunt romanii mai increzatori in viitorul lor. Egalati poate numai de bulgari si de turci in asteptarile noastre pozitive, visam frumos. Pe termen lung, nu exista nici o indoiala ca avantajele aderarii surclaseaza dezavantajele. Numai ca primul deceniu in UE ne va pune la incercare.
Rezultatele recentului sondaj de opinie realizat de Comisia Europeana printre cetatenii celor 13 state candidate la aderare nu lasa nici un dubiu. Putini sunt constienti de pretul individual si national pe care trebuie sa-l plateasca o data deveniti membri cu drepturi depline ai UE. Calcularea costurilor se opreste in momentul admiterii in clubul tarilor bogate, ideea larg raspandita fiind ca, o data hopul trecut, noii veniti pasesc pe taramul fagaduintei. 47% din cetatenii tarilor candidate sunt siguri ca vor beneficia personal si direct, de cum au pasit in UE, de conditiile de munca si viata ale celorlalti. Romania si Turcia sunt campioanele optimismului, cu 50% si ,respectiv, 58% din populatie avand aceasta perspectiva. La polul opus se afla cei mai bogati estici, slovenii. Ei sunt si cei mai sceptici, jumatate din ei asteptandu-se sa aiba de pierdut.

Esticii, consemnati in tarile lor

Sperantele omului obisnuit se indreapta mai ales spre aflarea unor surse suplimentare de venituri. 71% din locuitorii tarilor candidate se asteapta sa circule liber in spatiul UE, 57% cred ca viata lor se va imbunatati simtitor, iar 43% vad un mare castig in posibilitatea de a munci in strainatate. Imaginatiei lor idilice li se opune realitatea. Statele membre ale UE intentioneaza sa impuna rudelor sarace o perioada tranzitorie pentru libera circulatie a fortei de munca de circa sapte ani. Consemnati la casele lor, esticii vor infrunta socul adaptarii fara a beneficia, ca altadata Spania sau Grecia, de finantarea generoasa a UE. Este de notorietate ca, cel putin in domeniul agriculturii, subventiile directe pentru fermierii romani, cehi, polonezi etc. nu vor fi eliberate inainte de zece ani din momentul aderarii.

Economiile nationale trec prin socul aderarii

La scara macro, se prefigureaza cresterea deficitului comercial. Aderarea la UE inseamna, printre altele, si participarea la uniunea vamala. Romania, la fel ca celelalte state candidate, practica taxe vamale mai ridicate decat UE. Va fi obligata sa-si micsoreze tarifele, cu consecinta imediata a cresterii importurilor provenite din tarile nemembre ale UE. Uniunea vamala presupune si preluarea schemei de preferinte tarifare (tarife preferentiale acordate tarilor in curs de dezvoltare de catre economiile puternice), care merge pana la abolirea unilaterala a taxelor vamale pentru cele mai multe produse provenite din tarile Asia-Caraibe-Pacific. Prima victima poate fi numita de pe acum. Este industria usoara. Concomitent cu cresterea importurilor, exporturile se vor micsora. Intreprinderile romanesti, atatea cate vor mai fi fiind pe picioare, vor pierde din competitivitate ca urmare a cresterii costurilor. Acestea vor ingloba cheltuielile deloc neglijabile impuse de obligativitatea alinierii la legislatia si standardele pietei interne a UE.
Agricultura va ridica, la randul ei, mari probleme. Preturile produselor agricole vor creste. Daca UE ne acorda plati compensatorii si subventii la export, aceasta crestere nu va fi dramatica. In caz contrar este de asteptat o explozie a preturilor la alimente.
Participarea la Politica Regionala a UE presupune aparitia unor costuri importante pentru bugetul public: cofinantarea proiectelor de dezvoltare regionala in proportie de 50%, pregatirea personalului si constructia institutionala. Un cost de asemenea previzibil in cazul Romaniei este cel derivat din capacitatea redusa de absorbtie a fondurilor primite de la UE. Consecintele sunt cresterea deficitului balantei de cont curent si al celui comercial. Marea problema nu este insa totalul cumulat al tuturor acestor costuri; ele sunt suportabile doar pentru economiile de piata functionale, iar Romaniei nu i-a mai ramas prea mult timp pentru a se pune pe picioare.