Sărbătoarea de Paște, cea mai mare și mai solemnă sărbătoare a creștinătății, este marcată în România printr-o bogăție de tradiții, obiceiuri și superstiții. Dincolo de semnificația religioasă profundă – comemorarea Învierii lui Iisus Hristos – Paștele este și un prilej de reînnoire spirituală, dar și de reactivare a unor ritualuri moștenite din vechime.
De la ritualurile din Joia Mare, până la masa pascală și obiceiurile regionale, românii celebrează această perioadă cu credință, bucurie și un respect adânc față de tradiție.
Începutul marelui Paște
Tradițional, Paștele începe să fie simțit cu adevărat în Săptămâna Patimilor, mai ales în Joia Mare. Este ziua în care gospodinele pregătesc pasca, încep vopsirea ouălor, iar întreaga gospodărie trebuie curățată și pusă în ordine. În mediul rural, oamenii lasă munca la câmp pentru a se concentra asupra curățeniei și pregătirii sufletești.
Unul dintre cele mai răspândite obiceiuri este vopsirea ouălor în roșu, culoare ce simbolizează sângele lui Hristos. Totuși, în unele regiuni se folosesc și alte culori sau tehnici de încondeiere, fiecare model având o semnificație aparte.
Noaptea Învierii: lumină, purificare și începutul bucuriei
Slujba de Înviere este momentul central al Paștelui. La miezul nopții, bisericile se umplu de credincioși îmbrăcați în haine noi, simbol al purificării și reînnoirii. Preotul iese cu lumânarea aprinsă, iar alaiul de oameni înconjoară biserica de trei ori. Răsună cuvintele: „Hristos a înviat!” – „Adevărat a înviat!”, iar această întâmpinare devine o mărturisire de credință.
Oamenii duc acasă lumina Învierii, iar cu ajutorul ei fac semnul crucii pe peretele dinspre răsărit – un gest protector și simbolic. Bucatele pascale, precum pasca, ouăle roșii și carnea de miel, se consumă doar după sfințire, într-o atmosferă de recunoștință și sărbătoare.
Tradiții regionale de Paște: diversitate culturală și spirituală
România este un mozaic de tradiții pascale, păstrate diferit în funcție de zonă. Fiecare regiune adaugă farmecul său aparte:
În Ţara Moţilor, în noaptea de Paşti se ia toaca de la biserică, se duce în cimitir şi este păzită de feciori. Iar dacă nu au păzit-o bine, şi a fost furată, sunt pedepsiţi că a doua zi să dea un ospăţ, adică mâncăruri şi băuturi din care se înfrupta atât „hoţii”, cât şi „păgubaşii”.
Dacă aceia care au încercat să fure toaca nu au reuşit, atunci ei vor fi cei care vor plăti ospăţul.
Probabil cel mai de notorietate obicei e cel din zona Transilvaniei, cunoscut sub numele de „stropit”. Potrivit acestuia – preluat de la maghiari – băieţii merg în familiile în care există o fată sau mai multe, pe care le stropesc cu parfum, „ca să nu se veştejească”.
„Stropitul” este păstrat şi azi şi reprezintă un bun prilej pentru o reîntâlnire cu prietenii, şi, în fond, de distracţie.
În Ţara Bârsei, în jurul Brasovului, se face o petrecere care adună întreaga comunitate – obiceiul Junii Brasovului. Grupurile de tineri, organizate asemeni cetelor de călușari sau de colindători, cu vătaf şi casier, strâng ouă de la tinerele fete, după care se merge către Pietrele lui Solomon, la picnic, unde vor avea loc întreceri. Cea mai cunoscută şi îndrăgită dintre ele este aruncarea buzduganului.
Tradiții în zona Câmpulung Moldovenesc, Maramureș sau Călărași
În zona Câmpulung Moldovenesc, datina pascală capătă valențe aparte prin complexitatea simbolurilor și credința în puterea rugăciunii. În dimineața de duminică, credincioșii se adună în curtea bisericii în cercuri de lumină, cu lumânările aprinse, în așteptarea preotului care binecuvântează bucatele din coșurile pascale.
Fiecare coș, atent pregătit după obiceiurile strămoșești, conține simboluri ale belșugului: semințe de mac, sare, zahăr, făină, ceapă și usturoi, alături de pască, ouă roșii și încondeiate, prăjituri, pește afumat și flori.
În Maramureș, mai ales în zona Lăpușului, dimineața primei zile de Paști este dedicată copiilor, care merg din casă în casă să vestească Învierea Domnului. Gospodarii îi răsplătesc cu ouă roșii, iar intrarea în casă este permisă mai întâi unui băiat, pentru a aduce armonie și pace în familie pe tot parcursul anului, potrivit Ziarul Unirea.
În județul Călărași, obiceiul aducerii cocoșilor albi la biserică adaugă o notă spectaculoasă slujbei de Înviere. Crescuți special pentru această sărbătoare, cocoșii vestesc miezul nopții, iar cântatul lor este considerat semn divin. Cel al cărui cocoș cântă primul este considerat norocos, iar după slujbă, păsările sunt oferite celor nevoiași.
Apa cu care trebuie să te speli dimineața pe față, în ziua de Înviere
În Banat, tradiția impune tămâierea bucatelor înainte de masa de Paști, urmată de gustarea unei lingurițe de „paști” – vin și pâine sfințite. Meniul include ouă albe, ciolan de porc fiert și friptură de miel, într-un adevărat festin tradițional.
În Bucovina, fetele urcă în noaptea Învierii în clopotniță pentru a spăla limba clopotului cu apă neîncepută. Cu această apă se spală pe față dimineața, pentru a fi frumoase și căutate tot anul. Flăcăii duc flori fetelor dragi, iar acestea le oferă un ou roșu ca semn de afecțiune.
În Moldova, în dimineața de după Înviere, copiii folosesc un bol cu apă, ouă și monede pentru a-și spăla fața, crezând că astfel vor avea noroc și bogăție. Un alt obicei specific presupune aruncarea cojilor de ou pe drum, gest simbolic pentru a atrage belșugul.
