O corecţie puternică a preţului petrolului ar putea să fie chiar schimbarea de trend a pieţei, care creştea neîntrerupt de 18 luni. Plafonarea de producţie, decisă în urmă cu doi ani de OPEC şi continuată în 2017 şi 2018, nu mai este îndeajuns pentru ca ţiţeiul să continue să se scumpească, în pofida unei cereri globale susţinute. 

Abundenţa de ţiţei din piaţă, mai ales a producției tot mai mari din SUA, ar putea să prăbuşească prețul țițeiului şi să erodeze din nou veniturile producătorilor tradiţionali, precum Arabia Saudită, Rusia, Nigeria, Irak-ul ori Venezuela.

Săptămâna 2-9 februarie a adus cel mai mare declin săptămânal a cotației ţiţeiului Brent, care este referinţă pentru 60% din contractele din lume şi România. Cu peste 10% au scăzut cotaţiile, anulând toate creşterile înregistrate în acest an. De la 70,4 dolari pe baril, în doar câteva zile, petrolul a ajuns la 62,6 dolari, consemnând primul recul consistent din ultimele 18 luni, de când OPEC a decis plafonarea producţiei pentru ţările membre, un act ce a inversat trend-ul de piaţă, din bear (de scădere) în bull, de creştere.

Revenind la începutul de februarie, această ajustare de preţ ar putea fi mai mult decât o „corecţie“, aşa cum o numeşte Bakheet Al-Rashidi, ministrul Energiei din Kuwait, citat de Bloomberg. Ar putea fi chiar intrarea într-o piaţă bear, având în vedere că preţul a scăzut, mai multe zile la rând, pe volume mari de tranzacţionare. Analiza tehnică a cotaţiilor petrolului arată că, aşa cum rezistenţa se afla la 70 de dolari pe baril, suportul pentru Brent este la 55 de dolari. Dacă preţul „sparge“ acest prag, atunci se poate spune că schimbarea de trend este oficială.

 

Această scădere de început de februarie a fost cauzată, potrivit analiştilor internaţionali, de suprapunerea mai multor factori determinanţi. În primul rând, corecţia de pe Wall Street, DJIA pierzând circa 8%, a antrenat şi o corecţie pe piaţa materiilor prime. În al doilea rând, deprecierea dolarului în raport cu principalele valute a făcut ca şi petrolul să se ieftinească. În al treilea rând, şi cel mai important, SUA a depăşit recordul istoric al producţiei de ţiţei, sondele americane pompând 10,25 milioane de barili pe zi, în 2 februarie, un nivel care nu a mai fost atins din 1970, potrivit datelor Agenţiei Americane pentru Energie. În acest moment, SUA este al doilea mare producător de ţiţei din lume, după Rusia. Mai mult decât atât, previziunile arată că, la sfârşitul anului, americanii vor pompa circa 11 milioane de barili pe zi şi vor ocupa, ca atare, primul loc în lume la producţia de ţiţei. 

Aceşti factori se constituie în ceea ce brokerii numesc fundamente de preţ, care sunt chiar mai importanţi decât analiza tehnică, de grafic. Iar aceste fundamente par a indica acum că piaţa îşi poate schimba tendinţa multianuală.
Bineînţeles, sunt şi voci care susţin contrariul, anume că scăderea nu este decât o corecţie. Aşa spune, spre exemplu, Suhail Al Mazroue, ministrul Energiei din Emiratele Arabe Unite, ţară membră OPEC. „Petrolul de şist va continua să afecteze piaţa iar aşteptările sunt că presiunile pe preţ vor fi mai mari decât anul trecut. Dar luând în considerare toţi factorii, nu cred că va distorsiona prea mult piaţa“, precizează Al Mazroue.

Istoria se repetă

Ţiţeiul de şist din SUA, din West Texas, North Dakota şi Oklahoma, este principalul motiv pentru care preţul acestei materii prime s-a prăbuşit, acum trei ani, de la 120 de dolari la 27 de dolari. Petroliştii americani au reuşit, în ultimii ani, să acceseze bazinul Permian, cu rezerve uriaşe de ţiţei de şist, folosind tehnologii din ce în ce mai ieftine. Zecile de mii de sonde puse în funcţiune au adus o „mare de petrol pe piaţă“, care a prăbuşit cotaţiile. Şi mai mult, preţul a scăzut din pricină că OPEC, confruntată cu pierderea cotei de piaţă în favoarea americanilor, a mărit, la rândul ei, producţia. O supraabundenţă care a dus preţul Brent-ului până la nivelul de 27 de dolari.

 

Puse în faţa pierderii de venituri de zeci de miliarde de dolari, cei doi mari actori globali, Rusia şi OPEC, au schimbat strategia şi au ajuns, la începutul lui 2016, la un acord istoric prin care au decis plafonarea producţiei. Preţurile au început treptat să crească, mai ales după ce plafonarea producţiei a fost extinsă pentru 2017 apoi şi pentru 2018, la sfârşitul lunii ianuarie a.c., cotaţia atingând un maxim al ultimilor doi ani şi jumătate. Acest lucru a avut un efect contrar celui dorit de OPEC şi de ruşi. Dacă sub 40 de dolari pe baril americanii au băgat în conservare multe sonde, odată ce cotaţiile au revenit peste 40, sondele din SUA au redevenit profitabile. Nemaivorbind cât de profitabile au devenit la peste 60 de dolari. Prin urmare, acum piaţa iarăşi se confruntă cu un exces de producţie, pe care doar parţial poate să-l sterilizeze OPEC prin plafonarea amintită.

Mai ales că, aşa cum mass-media internaţională a mai relatat, nu toţi membrii OPEC şi-au îndeplinit în totalitate obligaţiile, cum şi Rusia s-a mai abătut de la el.

Analizând contextul internaţional, şi în acest an, volatilitatea pieţelor va fi ridicată, preţul petrolului fiind puternic influenţat de cursul de schimb al dolarului şi al producţiei din SUA, dar şi de situaţia achiziţiilor din China, cel mai mare cumpărător de ţiţei la nivel mondial. Cuprinzând toţi aceşti factori, probabil că deciziile administraţiei Trump vizavi de politica energetică a SUA vor influenţa preţul petrolului tot atât de mult cât deciziile OPEC.

Bucuria şoferilor

În România, preţul carburanţilor este direct influenţat de preţul petrolului şi de cotaţiile produselor petroliere. Aproximativ 30% din preţul benzinei şi motorinei reprezintă segmentul rezervat acestor cotaţii petroliere, orice ieftinire sau scumpire a barilului de 10% ar trebui să aducă o modificare în consecinţă asupra carburanţilor. Cum, în ultimele două săptămâni, cotaţiile au scăzut cu circa 12%, este de aşteptat să coboare și preţurile carburanţilor pe piața locală.


Te-ar putea interesa și: